UVRIÉR, -Ă, uvrieri, -e, s. m. și f. (Înv.) Muncitor, lucrător. [Pr.: -vri-er] – Din fr. ouvrier.

UVRIÉR, -Ă, uvrieri, -e, s. m. și f. (Înv.) Muncitor, lucrător. [Pr.: -vri-er] – Din fr. ouvrier.

uvriéră (înv.) (u-vri-e-) s. f., g.-d. art. uvriérei; pl. uvriére

uvriéră s. f. (sil. -vri-e-), g.-d. art. uvriérei; pl. uvriére

UVRIÉR s. v. lucrător, muncitor.

*uvriér, -ă s. (fr. ouvrier). Barb. Lucrător, muncitor, meseriaș. Adv. Muncitoresc: societate uvrieră.

uvrier s. v. LUCRĂTOR. MUNCITOR.