uvraj definitie

15 definiții pentru uvraj

UVRÁGIU s. n. v. uvraj.
UVRÁJ, uvraje, s. n. (Înv.) 1. Operă (literară sau științifică), lucrare, scriere. 2. (Lucrare de) construcție. [Var.: uvrágiu s. n.] – Din fr. ouvrage.
UVRÁGIU s. n. v. uvraj.
UVRÁJ, uvraje, s. n. 1. (Înv.) Operă (literară sau științifică), lucrare, scriere. 2. (Lucrare de) construcție. [Var.: uvrágiu s. n.] – Din fr. ouvrage.
UVRÁGIU s. n. v. uvraj.
UVRÁJ, uvraje, s. n. (Franțuzism învechit) Operă literară sau științifică; lucrare, scriere. Cetirea necontenită a uvrajelor mi-au cam slăbit puterile razelor vizuale. ALECSANDRI, T. 1002. – Variantă: uvrágiu, uvragiuri (I. IONESCU, M. 50, GHICA, A. 244, ALECSANDRI, S. 30), s. n.
uvráj (înv.) (u-vraj) s. n., pl. uvráje
uvráj s. n. (sil. -vraj), pl. uvráje
uvráj s. n. (sil. -vraj), pl. uvráje
UVRÁJ s. v. lucrare, operă, scriere, text.
UVRÁJ s.n. (Liv.) 1. Parte a unei cetăți sau a unui fort capabilă de luptă independentă în caz de încercuire. 2. Lucrare de construcții. [< fr. ouvrage].
UVRÁJ ~e n. înv. 1) Creație literară sau științifică; scriere; lucrare. 2) Lucrare de construcție. /<fr. ouvrage
uvraj n. operă literară (= fr. ouvrage).
*uvráj n., pl. e (fr. ouvrage). Barb. Lucrare (materială orĭ scrisă, adică „operă, carte”): uvraj de consolidare a maluluĭ, uvraj de drept.
uvraj s. v. LUCRARE. OPERĂ. SCRIERE. TEXT.

uvraj dex

Intrare: uvraj
uvragiu 1 pl. -i substantiv neutru
uvragiu 2 pl. -uri substantiv neutru
uvraj substantiv neutru
  • silabisire: -vraj