Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru uvertur─â

UVERT├ÜR─é, uverturi, s. f. Compozi╚Ťie muzical─â pentru orchestr─â, conceput─â ca introducere la o oper─â, la un oratoriu, la o suit─â instrumental─â etc. sau ca o lucrare independent─â (alc─âtuit─â din trei p─âr╚Ťi). ÔÇô Din fr. ouverture.
UVERT├ÜR─é, uverturi, s. f. Compozi╚Ťie muzical─â pentru orchestr─â, conceput─â ca introducere la o oper─â, la un oratoriu, la o suit─â instrumental─â etc. sau ca o lucrare independent─â (alc─âtuit─â din trei p─âr╚Ťi). ÔÇô Din fr. ouverture.
UVERT├ÜR─é, uverturi, s. f. Compozi╚Ťie muzical─â pentru orchestr─â, conceput─â ca lucrare independent─â sau ca introducere la o oper─â (operet─â, balet). Ghici ce c├«nt─â muzica pe c├«nd scriu?... Uvertura... Wilhelm Tell. CARAGIALE, O. VII 3. Mehul a dat patriei sale ├«n uvertura operei Junele Henric... o ├«nc├«nt─âtoare simfonie v├«n─âtoreasc─â. ODOBESCU, S. III 95.
uvert├║r─â s. f., g.-d. art. uvert├║rii; pl. uvert├║ri
uvert├║r─â s. f., g.-d. art. uvert├║rii; pl. uvert├║ri
UVERT├ÜR─é s.f. Compozi╚Ťie muzical─â orchestral─â compus─â de obicei ca introducere la o oper─â, la un balet. ÔÖŽ Pies─â orchestral─â de concert, alc─âtuit─â dintr-o singur─â parte, av├ónd la baz─â un program, ╚Öi care nu are leg─âtur─â cu vreun spectacol. ÔÖŽ Pies─â instrumental─â constituind partea introductiv─â a suitelor preclasice. [< fr. ouverture, cf. germ. Ouvert├╝re].
UVERT├ÜR─é s. f. ÔÖŽ Pies─â orchestral─â de concert de sine st─ât─âtoare, dintr-o singur─â parte ╚Öi av├ónd la baz─â un program.
uvert├║r─â (-ri), s. f. ÔÇô Compozi╚Ťie muzical─â de introduce a unei opere, oratoriu etc. Fr. ouverture.
UVERT├ÜR─é ~i f. Pies─â orchestral─â care preced─â o lucrare muzical─â de mari propor╚Ťii (destinat─â s─â introduc─â spectatorul ├«n atmosfera operei ce urmeaz─â) sau care constituie o lucrare independent─â. /<fr. ouverture
uvertură f. Muz. simfonie cu care se începe o operă.
*uvert├║r─â f., pl. ─ş (fr. ouverture, deschiz─âtur─â). Muz. Preludi┼ş de oper─â: uvertura ÔÇ×Mute─ş de la Portic─şÔÇŁ de Auber, ale c─âre─ş cuvinte ├«s scrise de Scribe ╚Öi Germain Delavigne, e celebr─â (1828).
uvertur─â (< fr. ouverture, ÔÇ×deschidereÔÇŁ), pies─â orchestral─â cu form─â fix─â (lied*, sonat─â*, tem─â cu varia╚Ťiuni*) sau liber─â (preludiu*), cu func╚Ťie de introducere tonal─â, tematic─â ╚Öi de atmosfer─â pentru o lucrare scenic─â (oper─â*, oratoriu*, cantat─â*, balet*). Ôľ¬ Practica preced─ârii unei compozi╚Ťii instr. sau orch. (fug─â*, suit─â*) de o pies─â introductiv─â care s─â fixeze cadrul tonal ÔÇô intitulat─â sinfonia*, toccata*, sonata* ÔÇô dateaz─â din sec. 16-17; o astfel de pies─â este integrat─â structurii operei ├«nc─â din perioada de formare a genului (Monteverdi: Toccata la opera Orfeu ╚Öi Sinfonia la ├Äncoronarea Popeii) ╚Öi devine indispensabil─â ├«n teatrul muzical al barocului*. Sonatele introductive din opera vene╚Ťian─â (Cavalli, Cesti) sunt alc─âtuite dintr-o scurt─â sec╚Ťiune lent─â ├«n metru* binar* urmat─â de o sec╚Ťiune rapid─â ├«n metru ternar*, sau chiar dintr-un ciclu de 3-4 piese. ÔÖŽ Denumirea propriu-zis─â de u. este acordat─â introducerii instr. a baletului de curte francez (ballet de cour), fiind adoptat─â ulterior ├«n oper─â. Structura lent-repede utilizat─â ├«n aceste lucr─âri este amplificat─â de Lully, care cristalizeaz─â tipul de u. francez─â prin readucerea unei mi╚Öc─âri lente ├«n final. ├Än acela╚Öi timp (sec. 17), u. operei napolitane (intitulat─â ├«nc─â sinfonia) se constituie pe tiparul sonatei da chiesa, cu utilizarea unui num─âr mai mare de instr., opozi╚Ťia tutti*-solo* (provenit─â din concerto grosso*) ╚Öi eliminarea uneia din cele patru piese componente ale ciclului (I, 2). A. Scarlatti impune succesiunea allegro-lento-allegro care se afirm─â ├«n sec. urm─âtor ├«n detrimentul u. fr., prin adaptarea la forma de sonat─â. Principiile reformatoare introduse ├«n genul dramatic de Gluck, la sf├ór╚Öitul sec. 18, afecteaz─â ╚Öi statutul u., care dob├ónde╚Öte func╚Ťia de introducere tematic─â ├«n muzica operei. Astfel de u. sunt scrise de Mozart (Don Juan, Flautul fermecat), Beethoven (Leonora I, II, III), Weber (Freisch├╝tz, Oberon). Compozitorii clasici ÔÇô Mozart ╚Öi, ├«n special, Beethoven ÔÇô cultiv─â intens u. ├«n form─â de sonat─â*. Tendin╚Ťa u. romantice de a deveni o pies─â orch., uneori independent─â ╚Öi cu un caracter de virtuozitate*, determin─â compozitori ca Wagner (Tristan ╚Öi Isolda, Lohengrin, Parsifal), Ceaikovski (Dama de pic─â) s─â o substituie printr-un preludiu (2) ÔÇô sec╚Ťiune introductiv─â care expune ├«ntr-o form─â liber─â materialul tematic al lucr─ârii ╚Öi elimin─â cezura care delimita u. de debutul primului act. Muzica spectacolelor de operet─â (Offenbach, Kalman, Supp├ę) este deseori precedat─â de u. de tip potpuriu*. ├Än sec. 19-20, practic├óndu-se interpretarea u. independent de genurile dramatic sau coregrafic, sunt compuse ╚Öi u. de concert, lucr─âri orch. cu titlu programatic*, de propor╚Ťii mai reduse fa╚Ť─â de acelea ale poemului simfonic* (Brahms, U. academic─â; Ceaikovski, U. Anul 1812; Enescu, U. de concert pe teme ├«n caracter popular rom├ónesc; P. Bentoiu, U. de concert).

Uvertur─â dex online | sinonim

Uvertur─â definitie

Intrare: uvertur─â
uvertur─â substantiv feminin