17 definiții pentru utrină
UTRÉNIE, utrenii,
s. f. Slujbă religioasă care se oficiază în Biserica ortodoxă dimineața (foarte devreme), înaintea liturghiei. ◊
Loc. adv. Pe la utrenie = dis-de-dimineață. [
Var.: (
reg.)
utrínă s. f.] – Din
sl. utrĭnja. UTRÉNIE, utrenii,
s. f. Slujbă religioasă care se oficiază în Biserica ortodoxă dimineața (foarte devreme), înaintea liturghiei. ◊
Loc. adv. Pe la utrenie = dis-de-dimineață. [
Var.: (
reg.)
utrínă s. f.] – Din
sl. utrĩnja. UTRÉNIE, utrenii,
s. f. (În biserica ortodoxă; și în forma utrină) Slujbă religioasă care se oficiază dimineața, înainte de liturghie, sau seara, la privegheri și la denii. Răsună toaca de utrină În pacea unei nopți tîrzii. GOGA, C. P. 110. Părintele Iovinadie... răspunde cu rugăciuni singuratice ceasului tîrziu de utrenie. HOGAȘ, H. 57. Cînd toca de utrină, ea era în picioare înaintea tuturora. VLAHUȚĂ, N. 139. Părintele se duse la biserica cea închinată spre pămînt, ca să citească utrenia. SLAVICI, N. I 17. ◊
Loc. adv. Pe la utrenie = dis-de-dimineață; aproape de ora la care se oficiază utrenia. Trebuie să plecăm mîne pe la utrine. CONTEMPORANUL, VII 294. – Variante: (învechit)
utréne (CONTEMPORANUL, VIIII 10),
utrínă, utrine,
s. f. utrénie (u-tre-ni-e)
s. f.,
art. utrénia (-ni-a),
g.-d. art. utréniei;
pl. utrénii,
art. utréniile (-ni-i-)
utrénie s. f. (sil. -tre-ni-e), art. utrénia (sil. -ni-a), g.-d. art. utréniei; pl. utrénii, art. utréniile (sil. -ni-i-) utrénie (-ii), s. f. – Slujbă de dimineață. –
Var. utrene, utrăne, utrine, utîrne, otîrnie.
Sl. utrinja (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 441).
UTRÉNIE ~i f. Slujbă religioasă oficiată dimineața, înainte de liturghie. ◊ Pe la ~ dis-de-dimineață. [G.-D. utreniei] /<sl. utrinja utrenie f. slujbă de dimineață înainte de începutul liturghiei. [Slav. UTRŬNĬA (din UTRO, dimineață)].
utrénie f. (vsl. utrĭnĭa, d. utrĭnĭ, de dimineață; bg. utrenna, rus. rut. útrenĕa. V.
itros). Slujba de dimineață la biserică (în opoz. cu vecernie). – Și
otî́rnie (Munt.) și
útrine, útrîne și
útîrne. utrenie (Biz.) (< sl. о трьнь) și otrina (< gr. ὄρθρος [orthos], „răsărit, zori”; fr. matines), una dintre cele șapte laude*, ce se săvârșește în cursul dimineții (la mănăstiri în fiecare zi iar la bisericile de enorie numai în duminici și sărbători), cuprinzând rugăciunile, cântările și citirile prescrise de biserică pentru această slujbă. Există trei tipuri de u.: u. Învierii, u. mare sau cu polieleu și u. de toate zilele, toate începând cu psalmul* de dimineață (gr. ψαλμος ὄρθριος) și se termină cu doxologia*. Această laudă este cunoscută încă de la începuturile creștinismului, fiind semnalată, într-o scrisoare, de către Pliniu cel Tânăr, împăratului Traian. Echiv. lat.: Officium matutinum. utrénie, utrenii, s.f. – (bis.) Slujbă religioasă care se oficiază dimineața înaintea liturghiei; mânecare, itros. ♦ (loc. adv.) Pe la utrenii = dis-de-dimineață. – Din sl. utrinja < utrini „de dimineață” (Scriban, DEX, MDA). utrénie, utrenii s. f. 1. Slujbă religioasă care se oficiază în Bis. ortodoxă dimineața devreme, înaintea liturghiei; otrină, mânecare. ◊ Utrenia sâmbetei celei mari = utrenia din vinerea mare, când are loc prohodul. ◊ Loc. adv. Pe la utrenie = dis-de-dimineață. 2. Utreniile de la Bruges, nume sub care este cunoscută răscoala antifranceză din Flandra din mai 1302, în urma căreia a început eliberarea Flandrei, nume care vine de la slujba de dimineață (utrenia), când a izbucnit răscoala. [Var.: (reg.) utrínă, (înv.) otârnie s. f.] – Din sl. utrinja. Utrină dex online | sinonim
Utrină definitie
Intrare: utrenie
utrină substantiv feminin
utrene substantiv feminin
utrenie substantiv feminin