utriculă definitie

2 intrări

7 definiții pentru utriculă

!utrículă (u-tri-) s. n., pl. utrícule
utrículă s. f. /utrícul s. m. (sil. -tri-), pl. utrícule/utrículi
UTRÍCUL s.n. v. utriculă.
UTRÍCULĂ s.f. 1. Cavitate mică în țesătura celulară a plantelor; bășicuță plină cu aer care face să plutească pe apă unele plante acvatice. ♦ Învelișul fructului, alcătuit din concreșterea bracteelor. 2. Formație anatomică în formă de sac. ♦ Una dintre cele două părți care compun cavitatea urechii numită vestibul. [Var. utricul s.n. [< fr. utricule, cf. lat. utriculus].
UTRÍCUL s. m. elem. utriculă.
UTRÍCULĂ s. f. / utrícul s. m. 1. cavitate mică în țesătura celulară a plantelor; bășicuță plină cu aer care face să plutească pe apă unele plante acvatice. ◊ înveliș al fructului, din concreșterea bracteelor. 2. formație anatomică în formă de sac. ◊ una dintre cele două părți ale vestibulului urechii. (< fr. utricule, lat. utriculus)
*utrícul n., pl. e (lat. utriculus, dim. d. uter, utris, burduf, și d. úterus, uter). Bot. Cavitate mică în țesătura celulară a plantelor. Beșicuță plină de aer care face să plutească pe apă unele plante acŭatice. Cavitate mică în care se află substanța fecundantă a polenuluĭ.

utriculă dex

Intrare: utriculă
utriculă substantiv feminin
  • silabisire: -tri-
Intrare: utriculă
utriculă substantiv feminin