UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser.

UTILIZÁRE, utilizări, s. f. Faptul de a utiliza. – V. utiliza.

UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser

UTILIZÁRE, utilizări, s. f. Faptul de a utiliza. – V. utiliza.

UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința, a folosi. Mi-am făcut socoteală că rămîne aci un capital politic neutilizat. C. PETRESCU, Î. II 169. Observator precis și realist... [scriitorul] utilizează, pentru a explica și a se explica, tot domeniul cunoștințelor umane. IBRĂILEANU, S. 227.

UTILIZÁRE, utilizări, s. f. Acțiunea de a utiliza; întrebuințare, folosire. Aplicarea științei agricole în vederea utilizării cît mai complete și a măririi continue a resurselor solului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 48.

utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză

utilizáre s. f., g.-d. art. utilizắrii; pl. utilizắri

utilizá vb., ind. prez. 1 sg. utilizéz, 3 sg. și pl. utilizeáză

utilizáre s. f., g.-d. art. utilizării; pl. utilizări

UTILIZÁ vb. 1. v. aplica. 2. v. folosi. 3. v. circula. 4. v. uza. 5. a (se) folosi, a întrebuința, a se servi, a se sluji, a umbla, a uza. (~ diverse tertipuri.) 6. v. practica. 7. v. consuma.

UTILIZÁRE s. 1. v. aplicare. 2. v. consumare. 3. v. folosință. 4. v. practicare.

UTILIZÁ vb. I. tr. A întrebuința, a folosi. [< fr. utiliser].

UTILIZÁRE s.f. Acțiunea de a utiliza și rezultatul ei; folosire, întrebuințare. [< utiliza].

UTILIZÁ vb. tr. a întrebuința, a folosi. (< fr. utiliser)

A UTILIZÁ ~éz tranz. A pune în practică; a folosi; a întrebuința; a aplica. /<fr. utiliser

utilizà v. a trage folos din ceva.

*utilizéz v. tr. (d. util; fr. utiliser). Mă folosesc de, întrebuințez: a utiliza o mașină, o carte, niște banĭ.

UTILIZA vb. 1. a aplica, a folosi, a întrebuința, (rar) a practica. (A ~ o nouă metodă.) 2. a (se) folosi, a întrebuința, a (se) servi, a (se) sluji. (La ce se ~ acest dispozitiv?) 3. a circula, a se folosi, a se întrebuința, a se uzita, (înv.) a se politici. (Aceste cuvinte se ~ în mod curent.) 4. a (se) folosi, a întrebuința, a recurge, a se servi, a se sluji, a uza, (înv. și pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să ~ o disciplină prea severă.) 5. a (se) folosi, a întrebuința, a se servi, a se sluji, a umbla, a uza. (~ diverse tertipuri.) 6. a (se) folosi, a (se) întrebuința, a (se) practica. (Un obicei care se ~ de multă vreme.) 7. a consuma, a folosi, a întrebuința. (înv.) a metahirisi. (A ~ 2 m de sfoară pentru...)

UTILIZARE s. 1. aplicare, aplicație, folosire, întrebuințare. (~ unei noi metode.) 2. consum, consumare, consumație, folosire, întrebuințare. (~ unei mari cantități de cherestea pentru...) 3. folosință, folosire, întrebuințare, uz, (înv.) uzaj. (Obiecte de strictă ~.) 4. folosire, întrebuințare, practicare. (~ unui obicei străvechi.)