Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru utilitate

UTILIT├üTE, utilit─â╚Ťi, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea a ceea ce este util sau utilizabil. ÔÖŽ (Ec. pol.) Capacitatea unui bun material sau serviciu de a satisface o necesitate prin folosirea ├«n procesul de produc╚Ťie sau ├«n consumul personal. ÔÖŽ Folos, serviciu pe care ├«l (poate) aduce cineva sau ceva. 2. (La pl.) Servicii (energie electric─â ╚Öi termic─â, canalizare, ap─â ╚Öi gaze, telefon) de care beneficiaz─â o unitate economic─â, de obicei productiv─â. ÔÇô Din fr. utilit├ę, lat. utilitas, -atis.
UTILIT├üTE, utilit─â╚Ťi, s. f. ├Änsu╚Öirea a ceea ce este util sau utilizabil. ÔÖŽ Folos, serviciu pe care ├«l (poate) aduce cineva sau ceva. ÔÇô Din fr. utilit├ę, lat. utilitas, -atis.
UTILIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öire a ceea ce este util; calitatea de a fi util; folos. Din aceast─â cercetare... se va desface importan╚Ťa sa ca istoriograf ╚Öi utilitatea sa ca izvor. IORGA, L. II 550.
utilit├íte s. f., g.-d. art. utilitß║»╚Ťii; (dot─âri) pl. utilitß║»╚Ťi
utilit├íte s. f., g.-d. art. utilit─â╚Ťii; (foloase) pl. utilit─â╚Ťi
UTILIT├üTE s. folos, necesitate, trebuin╚Ť─â, (pop.) priin╚Ť─â, (├«nv.) polz─â. (De mare ~.)
Utilitate Ôëá inutilitate
UTILIT├üTE s.f. ├Änsu╚Öirea a ceea ce este util sau utilizabil. ÔÖŽ Folos, serviciu pe care ├«l (poate) aduce cineva sau ceva. [Cf. fr. utilit├ę, lat. utilitas].
UTILIT├üTE s. f. ├«nsu╚Öirea a ceea ce este util(izabil). ÔŚŐ folos, serviciu pe care ├«l (poate) aduce cineva sau ceva. (< fr. utilit├ę, lat. utilitas)
UTILIT├üTE f. Caracter util. /<fr. utilit├ę, lat. utilitas, ~atis
*utilit├íte f. (lat. ut├şlitas, -├ítis). Calitatea de a fi util, folos: lucru de mare utilitate.
UTILITATE s. folos, necesitate, trebuin╚Ť─â, (pop.) priin╚Ť─â, (├«nv.) polz─â. (De mare ~.)
UTILITATE. Subst. Utilitate; utilizare, folosire, ├«ntrebuin╚Ťare, uz, uzaj, valorificare, valorifica╚Ťie, fructificare. Aplicabilitate, aplicare, aplica╚Ťie. Eficien╚Ť─â, eficacitate, spor, randament, productivitate. C├«╚Ötig, avantaj, beneficiu, folos, folosin╚Ť─â (├«nv.). Importan╚Ť─â, ├«nsemn─âtate, valoare, pre╚Ť. Utilitarism. Pragmatism. Utilitarist. Pragmatist. Adj. Util, practic, uzual, folositor, de folos, necesar, de prim─â necesitate, indispensabil, trebuincios, de trebuin╚Ť─â, trebuitor. Utilizabil, aplicabil, practicabil. Eficient, eficace, sporitor (rar), spornic, productiv; fertil, fecund, rodnic (fig.). Avantajos, convenabil, rentabil, lucrativ, profitabil. ├Änsemnat, ├«nsemn─âtor (├«nv.), important, valoros, de pre╚Ť. Utilitar. Utilitarist. Pragmatic. Vb. A fi util (folositor etc.). A utiliza, a folosi, a ├«ntrebuin╚Ťa, a aplica, a face uz de.... A se folosi, a se ├«ntrebuin╚Ťa, a fi de folos, a servi, a sluji. A fi eficient (eficace, fertil etc.). A fi avantajos (rentabil etc.). V. acumulare, c├«╚Ötig, importan╚Ť─â, necesitate, pre╚Ť.

Utilitate dex online | sinonim

Utilitate definitie

Intrare: utilitate
utilitate substantiv feminin