UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste.
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste.
UTILITARÍST2, -Ă, utilitariști, -ste, s. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punct de vedere practic, îngust, al avantajului sau al profitului personal.
UTILITARÍST1, -Ă, utilitariști, -ste, adj. Care se referă la teoria utilitaristă, care aparține utilitarismului; p. ext. care se preocupă în mod exclusiv de folosul imediat al lucrurilor, care se bazează pe considerente practice, utilitare.
UTILITARÍST, -Ă adj. Referitor la utilitarism; (p. ext.) care are în vedere, care urmărește numai utilul. // s.m. și f. Adept al utilitarismului; (p. ext.) cel care vede în toate numai profitul personal și utilitatea. [< fr. utilitariste].
UTILITARÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Adept al utilitarismului. 2) Persoană care apreciază realitatea prin prisma profitului personal și a utilității; pragmatist. /<fr. utilitarisme