Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru utilitar

UTILIT├üR, -─é, utilitari, -e, adj. Care are scopuri utile (imediate), care pune pe primul plan utilitatea (imediat─â); preocupat de interese materiale. ÔÇô Din fr. utilitaire.
UTILIT├üR, -─é, utilitari, -e, adj. Care are scopuri utile (imediate), care pune pe primul plan utilitatea (imediat─â); preocupat de interese materiale. ÔÇô Din fr. utilitaire.
UTILIT├üR, -─é, utilitari, -e, adj. Care are scopuri utile, practice; care urm─âre╚Öte utilitatea, folosul practic. Mi╚Öcarea intelectual─â din zilele noastre a luat o direc╚Ťiune mai utilitar─â, tinz├«nd mai cu seam─â la instruirea poporului. MACEDONSKI, O. IV 28. Literatura are de multe ori o mare importan╚Ť─â utilitar─â, politic─â. GHEREA, ST. CR. III 18.
utilitár adj. m., pl. utilitári; f. utilitáră, pl. utilitáre
utilitár adj. m., pl. utilitári; f. sg. utilitáră, pl. utilitáre
UTILIT├üR adj. practic, pragmatic, utilitarist. (O concep╚Ťie ~.)
UTILIT├üR, -─é adj. Referitor la utilitate, din punctul de vedere al utilit─â╚Ťii; preocupat de interese materiale. [< fr. utilitaire].
UTILIT├üR, -─é adj. referitor la utilitate, din punctul de vedere al utilit─â╚Ťii; preocupat de interese materiale. (< fr. utilitaire)
UTILIT├üR ~─â (~i, ~e) Care pune la baz─â utilul; care urm─âre╚Öte scopuri utile. Concep╚Ťie ~─â. /<fr. utilitaire
utilitar a. și m. care tinde la utilitate, care nu recunoaște ca principiu al binelui decât utilitatea.
*utilit├ír, -─â adj. (d. utilitate; fr. -taire). Care consider─â numa─ş utilitatea: moral─â utilitar─â. Subst. Un utilitar (utilitarist).
UTILITAR─é avia╚Ťie utlitar─â (v.).

Utilitar dex online | sinonim

Utilitar definitie

Intrare: utilitar
utilitar adjectiv