utilare definitie

2 intrări

18 definiții pentru utilare

UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller.
UTILÁRE, utilări, s. f. Acțiunea de a utila. – V. utila.
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller.
UTILÁRE, utilări, s. f. Acțiunea de a utila. – V. utila.
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. (Cu privire la laboratoare, ateliere, uzine etc.) A înzestra cu tot utilajul necesar desfășurării procesului de producție. [În sat] o școală cu cîteva săli mari, utilată cu bogat material didactic. STANCU, U.R.S.S. 165.
UTILÁRE, utilări, s. f. Acțiunea de a utila; înzestrare. A continuat utilarea tehnică a economiei republicane. SCÎNTEIA, 1951, nr. 1954.
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utiláre s. f., g.-d. art. utilắrii; pl. utilắri
utilá vb., ind. prez. 1 sg. utiléz, 3 sg. și pl. utileáză
utiláre s. f., g.-d. art. utilării; pl. utilări
UTILÁ vb. a dota, a echipa, a înzestra, a prevedea, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.)
UTILÁRE s. dotare, dotație, echipare, înzestrare, prevedere. (~ unei uzine cu cele necesare.)
UTILÁ vb. I. tr. A înzestra, a dota cu utilajul necesar. [< fr. outiller].
UTILÁRE s.f. Acțiunea de a utila și rezultatul ei; înzestrare. [< utila].
UTILÁ vb. tr. a înzestra, a dota un atelier, o fabrică cu utilajul necesar. (< fr. outiller)
A UTILÁ ~éz tranz. (laboratoare, întreprinderi, ateliere etc.) A înzestra cu utilajul necesar. /<fr. outiller
UTILA vb. a dota, a echipa, a înzestra, a prevedea, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.)
UTILARE s. dotare, dotație, echipare, înzestrare, prevedere. (~ unei uzine cu cele necesare.)

utilare dex

Intrare: utila
utila tranzitiv conjugarea a II-a grupa I verb
Intrare: utilare
utilare substantiv feminin