util definitie

16 definiții pentru util

UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ◊ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce servește, folosește la ceva. – Din fr. utile, lat. utilis.
UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ◊ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce servește, folosește la ceva. – Din fr. utile, lat. utilis.
UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care servește la ceva; folositor, necesar. Era grozav de leneș... și fără altă regulă de activitate decît fantazia și bunul său plac, care însă îl împingeau la muncă utilă foarte rar. GALACTION, O. I 114. Spune-mi la ce pot să-ți fiu util. CARAGIALE, O. VII 29. Femeile chiar, ieșind din starea de lucruri la care sexul lor este condamnat de prejudecăți, vor lua datinile omului și vor deveni utile societății. BOLINTINEANU, O. 258. ◊ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ◊ (Substantivat) A uni utilul cu frumosul.
utíl adj. m., pl. utíli; f. utílă, pl. utíle
utíl adj. m., pl. utíli; f. sg. utílă, pl. utíle
UTÍL adj. 1. folositor, necesar, trebuincios, (rar) trebuitor, (înv.) trebnic. (O muncă ~.) 2. v. binevenit. 3. eficace, eficient, folositor, operativ, practic, productiv, (rar) operant, (înv.) putincios. (O metodă ~.) 4. v. judicios.
Util ≠ gratuit, inutil, neutil, vătămător
UTÍL, -Ă adj. Folositor, trebuincios, necesar. ♦ În timp util = la timp, la momentul potrivit. ♦ s.n. Ceea ce folosește la ceva. [Cf. fr. utile, lat. utilis].
UTÍL, -Ă adj. (și s. n.) folositor, trebuincios, necesar. ♦ în timp ~ = la momentul potrivit. (< fr. utile, lat. utilis)
UTÍL ~ă (~i, ~e) și substantival Care satisface o necesitate; cu folos; folositor. Sfat ~. Publicație ~ă. /<fr. utile, lat. utilis
util a. folositor. ║ n. ceea ce este util: a împreuna utilul cu plăcutul.
*útil, -ă adj. (lat. útilis). Folositor. Adv. A lucra util. – Fals utíl (fr. utile).
UTIL adj. 1. folositor, necesar, trebuincios, (rar) trebuitor, (înv.) trebnic. (O muncă ~.) 2. binevenit, folositor, salutar, (fig.) binecuvîntat. (O ploaie ~; o măsură ~.) 3. eficace, eficient, folositor, operativ, practic, productiv, (rar) operant, (înv.) putincios. (O metodă ~.) 4. bun, chibzuit, folositor, gîndit, înțelept, judicios, rațional, rezonabil, socotit, (fig.) sănătos. (Iată un sfat ~.)
ÎNCĂRCĂTURĂ UTILĂ parte a aeronavei compusă din echipaj și aparatura din cadrul sistemelor de comandă, dirijare și control.
OMNE TULIT PUNCTUM, QUI MISCUIT UTILE DULCI (lat.) cine îmbină utilul cu frumosul, întrunește sufragiile tuturor – Horațiu, „Ars poetica”, 343. Acesta este pentru poet criteriul măiestriei artistice.
UTILE DULCI v. OMNE TULIT PUNCTUM, QUI MISCUIT UTILE DULCI

util dex

Intrare: util
util adjectiv