uter definitie

13 definiții pentru uter

ÚTER, utere, s. n. Organ cavitar musculos care face parte din aparatul genital feminin, în care se dezvoltă embrionul și fătul la animalele superioare; mitră. – Din lat. uterus, fr. uterus.
ÚTER, utere, s. n. Organ cavitar musculos care face parte din aparatul genital feminin, în care se dezvoltă embrionul și fătul la animalele superioare; mitră. – Din lat. uterus, fr. utérus.
ÚTER, utere, s. n. Organ genital al femelei animalelor superioare, în care se dezvoltă embrionul; mitră. Uterul are aspectul unui sac cu pereții groși, musculoși. ANATOMIA 248.
úter s. n., pl. útere
úter s. n., pl. útere
ÚTER s. (ANAT.) mitră, (înv. și pop.) sân, (pop.) pântece, (înv. și reg.) matcă, (reg.) plod, (înv.) mătrice, zgău. (În ~ se dezvoltă fătul.)
ÚTER s.n. Organ genital al femelei la animale superioare, în care se dezvoltă embrionul; mitră. [< lat. uterus, fr. utérus].
ÚTER1 s. n. organ cavitar între vagin și trompe, în care se dezvoltă embrionul; mitră. (< lat. uterus, fr. utérus)
UTER2(O)- elem. „uter”. (< fr. utér/o/-, cf. lat. uterus)
ÚTER ~e n. (la femele vivipare) Cavitate internă a aparatului genital în care se dezvoltă embrionul; mitră; matrice. /<lat. uterus, fr. utérus
*úter n., pl. e (lat. úterus). Anat. Locu copiluluĭ în pîntece.
UTER s. (ANAT.) mitră, (înv. și pop.) sîn, (pop.) pîntece, (înv. și reg.) matcă, (reg.) plod, (înv.) mătrice, zgău. (În ~ se dezvoltă fătul.)
UTER-, v. UTERO-.~algie (v. -algie), s. f., durere a uterului; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., excizie a uterului.

uter dex

Intrare: uter (pref.)
uter 2 pref. element de compunere prefix
Intrare: uter (subst.)
uter 1 s.n. substantiv neutru