Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
utăluí (-uésc, -ít), vb. – A urî. Mag. utálni (Tiktin). Sec. XVI, înv.
- sursa: DER 1958-1966
- permalink
utăluĭésc v. tr. (ung. utálni). Ps. S. Urăsc.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
Utăluit dex online | sinonim
Utăluit definitie
Intrare: utălui
utălui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: utăluit
utăluit
