Dicționare ale limbii române

2 intrări

4 definiții pentru utăluire

utăluí (-uésc, -ít), vb. – A urî. Mag. utálni (Tiktin). Sec. XVI, înv.
utăluí, utăluiésc, vb. IV (înv.) a urî.
utăluĭésc v. tr. (ung. utálni). Ps. S. Urăsc.
UTĂLUÍRE s. f. v. utălui. [DAR]

utăluire definitie

utăluire dex

Intrare: utălui
utălui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: utăluire
utăluire