USTUROIÁ, usturoiez, vb. I. Tranz. A pune (mult) usturoi într-o mâncare, a condimenta, a iuți cu usturoi. – Din usturoi.

USTUROIÁT, -Ă, usturoiați, -te, adj. Cu gust iute de usturoi sau cu miros de usturoi; preparat cu mult usturoi. – V. usturoia.

USTUROIÁ, usturoiez, vb. I. Tranz. A pune (mult) usturoi într-o mâncare, a condimenta, a iuți cu usturoi. – Din usturoi.

USTUROIÁT, -Ă, usturoiați, -te, adj. Cu gust iute de usturoi sau cu miros de usturoi; preparat cu mult usturoi. – V. usturoia.

USTUROIÁ, usturoiez, vb. I. Tranz. A pune (mult) usturoi într-o mîncare, a da unei mîncări gust de usturoi.

USTUROIÁT, -Ă, usturoiați, -te, adj. Cu gust, cu miros de (mult) usturoi; preparat cu usturoi. Taie felii subțiri de pastramă usturoiată. C. PETRESCU, Î. II 135. (Cu pronunțare regională) Trandafiri usturoieți și slănină de cea subțire, făcute de casă, tăiete la un loc, fripte bine în tigaie și cu mămăliguță caldă se duc unse pe gît. CREANGĂ, A. 103.

usturoiá (a ~) vb., ind. prez. 3 usturoiáză, 1 pl. usturoiém; conj. prez. 3 să usturoiéze; ger. usturoínd; part. usturoiát

usturoiá vb., ind. prez. 1 sg. usturoiéz, 3 sg. și pl. usturoiáză, 1 pl. usturoiém; conj. prez. 3 sg. și pl. usturoiéze; ger. usturoínd; part. usturoiát

A USTUROIÁ ~éz tranz. (mâncăruri, alimente) A pregăti cu (mult) usturoi (pentru a da un gust picant); a drege cu usturoi. /Din usturoi