Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru usturare

USTUR├ü, pers. 3 ├║stur─â, vb. I. Tranz. A produce cuiva o senza╚Ťie dureroas─â de ├«n╚Ťep─âtur─â, de urzicare sau de arsur─â. ÔÖŽ Fig. A provoca cuiva o durere fizic─â sau moral─â; a lovi, a ├«ndurera. ÔÇô Lat. ustulare.
USTUR├üRE, ustur─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ustura ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ustura.
USTUR├ü, pers. 3 ├║stur─â, vb. I. Tranz. A provoca cuiva o senza╚Ťie dureroas─â de ├«n╚Ťep─âtur─â, de urzicare sau de arsur─â. ÔÖŽ Fig. A provoca cuiva o durere fizic─â sau moral─â; a lovi, a ├«ndurera. ÔÇô Lat. ustulare.
USTUR├üRE, ustur─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ustura ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ustura.
USTUR├ü, pers. 3. ├║stur─â, vb. I. Tranz. (Folosit ╚Öi factitiv sau absolut; complementul indic─â o fiin╚Ť─â sau o parte a corpului ╚Öi este ├«n acela╚Öi timp subiect logic; subiectul gramatical indic─â locul dureros sau agentul care cauzeaz─â durerea) 1. A face pe cineva s─â simt─â o senza╚Ťie ascu╚Ťit─â de ├«n╚Ťep─âtur─â sau de arsur─â, de obicei dureroas─â. ├Änv├«rtea cu o lingur─â de lemn Prin crati╚Ťa ├«n care sf├«r├«ia r├«nta╚Öul ╚śi morm─âia c─â o ustur─â, de ceap─â, ochii. BENIUC, V. 37. Sara, m─â ustura pielea fe╚Ťii ╚Öi m─â durea capul. SADOVEANU, O. VII 49. Z─âpada sf─ârmicioas─â st─âp├«nea tot cuprinsul, at├«t de alb─â, c─â, privind-o mai mult, ustura ochii. REBREANU, N. 68. Ochii ro╚Öii ├«i ardeau ├«n cap ╚Öi-l usturau ca de fum. VLAHU╚Ü─é, O. A. I 104. ÔŚŐ Expr. A-l ustura (pe cineva) inima (sau la inim─â), se spune c├«nd cineva simte o durere puternic─â, fizic─â sau moral─â. M─â ustur─â inima-n mine, cum─âtr─â! m─â rog, scoate-m─â. CREANG─é, P. 33. (Glume╚Ť) A-l ustura pe cineva spatele, se spune c├«nd cineva merit─â b─âtaie. 2. Fig. A trata r─âu pe cineva, asuprindu-l, chinuindu-l, f─âc├«ndu-l s─â sufere. Ne-am dat robi unuia Calistrat vel-vornic. Ne-a ucis ╚Öi ne-a usturat acesta; ne-au ucis ╚Öi ne-au usturat al╚Ťii dup─â d├«nsul. SADOVEANU, N. F. 28. Are s─â se m├«nie ╚Öi are s─â ne usture r─âu m├«nia lui. id. O. VI 68. ├Äl ustura sufletul de am─âr─âciune. REBREANU, R. I 129. ÔÖŽ A ├«n╚Ťepa pe cineva cu vorba. Povestea e extrem de pitoreasc─â ╚Öi ustur─â ├«n toate cuvintele ei. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 15/7. M─âtr─âguna A-nv─â╚Ťat un brusture S─â le spuie-n fa╚Ť─â una Care s─â le usture! TOP├ÄRCEANU, B. 50.
usturá (a ~) vb., ind. prez. 3 ústură
usturáre s. f., g.-d. art. usturắrii
usturá vb., ind. prez. 3 sg. ústură, imperf. 3 sg. usturá
usturáre s. f., g.-d. art. usturării; pl. usturări
ustur├í (-r, -├ít), vb. ÔÇô A provoca cuiva o senza╚Ťie dureroas─â de ├«n╚Ťep─âtur─â, de urzicare sau de arsur─â. ÔÇô Mr. ustur, istr. usturu. Lat. ┼źst┼şl─üre (Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Pu╚Öcariu 1845; REW 9097), cf. usca ╚Öi it. ustolare (cors. usci├í, logud. usciare), v. sp. uslar (Bierzo asturar). ÔÇô Der. ustur─âtor, adj. (caustic, care ustur─â, picant); ustur─âtur─â, s. f. (├«n╚Ťep─âtur─â, m├«nc─ârime, usturime); usturime, s. f. (senza╚Ťie de arsur─â, de m├«nc─ârime); usturos, adj. (picant); usturoi (var. Trans. ustunoi), adj. (care ustur─â, plant─â Alium sativum); usturoi╚Ť─â, s. f. (plant─â crucifer─â cu miros de usturoi, Alliaria officinalis).
A USTUR├ü pers 3 ├║stur─â tranz. 1) (├«n construc╚Ťii cu sens pasiv) A supune unei senza╚Ťii dureroase (prin urzicare, ├«n╚Ťepare, arsur─â etc.). ├Äl ustur─â limba. 2) (fiin╚Ťe) A face s─â sufere, provoc├ónd dureri fizice sau morale. ÔŚŐ ~ (pe cineva) inima (sau la inim─â) a sim╚Ťi o extraordinar─â durere sufleteasc─â. /<lat. ustulare
ustur├á v. a sim╚Ťi durere ├«n urma arderii, urzic─ârii sau t─âierii. [Lat USTULARE]. ÔĽĹ fig. durea: vorbele tale mÔÇÖau usturat mult.
├║stur, a -├í v. tr. (lat. ├║stulo, -├íre, a arde [v. tr.]. Cp. cu scutur, tremur, v├«ntur). ├Äs caustic, ├«s arde─şat, cauzez usturime (la limb─â, la o ran─â): uni─ş arde─ş ustur─â, acidu fenic ustur─â. V. refl. Simt usturime: m─â ustur─â limba ╚Öi buzele de bor╚Öu lu─ş badea Ion. Fig. Urzic, pi╚Öc, ├«n╚Ťep: vorba ce─şa l-a usturat r─â┼ş.
a-l ustura (pe cineva) la fica╚Ťi expr. 1. a sim╚Ťi o durere fizic─â puternic─â. 2. a produce (cuiva) un sentiment puternic de m├ónie / de regret / de ciud─â.

Usturare dex online | sinonim

Usturare definitie

Intrare: ustura
ustura conjugarea I grupa I verb tranzitiv unipersonal
Intrare: usturare
usturare substantiv feminin