Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ustur─âtor

USTUR─éT├ôR, -O├üRE, ustur─âtori, -oare, adj. Care ustur─â, care produce usturime. ÔÖŽ Fig. Care provoac─â o durere sufleteasc─â, o jignire; t─âios, caustic, incisiv. ÔÇô Ustura + suf. -─âtor.
USTUR─éT├ôR, -O├üRE, ustur─âtori, -oare, adj. Care ustur─â, care produce usturime. ÔÖŽ Fig. Care provoac─â o durere sufleteasc─â, o jignire; t─âios, caustic, incisiv. ÔÇô Ustura + suf. -─âtor.
USTUR─éT├ôR, -O├üRE, ustur─âtori, -oare, adj. Care produce usturime, care ustur─â. [Era] mai bucuros de o ran─â ustur─âtoare dec├«t de copil─âriile ╚Öi de sl─âbiciunile reveriei. GALACTION, O. I 197. ÔŚŐ Fig. Acuma ├«ns─â toate parc─â erau str├«nse ├«n cle╚Ötele fierbinte ale unei p─âreri de r─âu ustur─âtoare. REBREANU, P. S. 164. ÔÖŽ Fig. Caustic, t─âios, incisiv. Adev─ârurile ustur─âtoare pe care le azv├«rlea poetul ├«n fa╚Ťa du╚Ömanilor poporului au f─âcut ca ace╚Ötia s─â devin─â ╚Öi du╚Ömanii s─âi. BENIUC, P. 29. ÔŚŐ (Adverbial) La vorbele ╚Öi c├«rtirile celorlalte neveste de slujba╚Öi ai cur╚Ťii, ├«ncepu a r─âspunde at├«t de sub╚Ťire, ustur─âtor ╚Öi p─âtima╚Ö, ├«nc├«t toate amu╚Ťir─â. SADOVEANU, O. VIII 223.
usturătór adj. m., pl. usturătóri; f. sg. și pl. usturătoáre
usturătór adj. m., pl. usturătóri; f. sg. și pl. usturătoáre
USTURĂTÓR adj. 1. v. picant. 2. v. urticant.
USTURĂTÓR adj. v. batjocoritor, epigramatic, exagerat, excesiv, exorbitant, mare, ridicat, sarcastic, satiric, scump.
USTUR─éT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) 1) Care ustur─â; care provoac─â (mult─â) usturime; urzic─âtor. 2) fig. Care con╚Ťine aluzii r─âut─âcioase; caustic; urzic─âtor; mu╚Öc─âtor; ├«n╚Ťep─âtor; pi╚Öc─âtor; corosiv. /a ustura + suf. ~─âtor
ustur─âtor adj. v. BATJOCORITOR. EPIGRAMATIC. EXAGERAT. EXCESIV. EXORBITANT. MARE. RIDICAT. SARCASTIC. SATIRIC. SCUMP.
USTUR─éTOR adj. 1. iute, ├«n╚Ťep─âtor, picant, piperat, pi╚Öc─âtor. (Gust ~ al unei m├«nc─âri.) 2. urticant, urzic─âtor. (Plante ~.)

Ustur─âtor dex online | sinonim

Ustur─âtor definitie

Intrare: ustur─âtor
ustur─âtor adjectiv