ustensilă definitie

13 definiții pentru ustensilă

USTENSÍLĂ, ustensile, s. f. Obiect care se folosește la executarea unor operații în gospodărie, în laborator, în diferite meserii; unealtă, instrument. – Din fr. ustensile.
USTENSÍLĂ, ustensile, s. f. Obiect care servește la efectuarea unor operații curente în gospodărie, în laborator, în diferite meserii; unealtă, instrument. – Din fr. ustensile.
USTENSÍLĂ, ustensile, s. f. (Mai ales la pl.) Obiect care servește la efectuarea unei operații curente în gospodării, în laboratoare, în diferite meserii etc. V. unealtă, sculă, instrument. Trecu printre butoaie noi și alte ustensile de dogărie. CĂLINESCU, E. O. II 85. Manichiurista a întins pe masa de cristal toate ustensilele complicate. C. PETRESCU, C. V. 258. În restul încăperii, mobilă și ustensile adecvate. Un aparat telegrafic, frîne, telefon etc. SEBASTIAN, T. 188.
ustensílă s. f., g.-d. art. ustensílei; pl. ustensíle
ustensílă s. f., pl. ustensíle
USTENSÍLĂ s. instrument, sculă, unealtă, (înv. și reg.) sărsam, (reg.) sculeață, (Mold., Bucov. și Ban.) halat, (înv.) cinie, dichis. (~ pentru dulgherie.)
USTENSÍLĂ s.f. Instrument, unealtă, sculă, folosită în mod curent. [< fr. ustensile, cf. lat. ustensilia].
USTENSÍLĂ s. f. unealtă, sculă. (< fr. ustensile)
USTENSÍLĂ ~e f. Obiect de uz curent (cu funcție de sculă sau de unealtă). /<fr. ustensile
ustensile n. pl. unelte.
*ustensíle, V. utensile.
*utensíle și ustensíle n. pl. (fr. utensile, apoĭ ustensile, m., d. lat. utensilia, unelte; it. utensili, pl.). Rar. Unelte, scule, instrumente. V. utilaj.
USTENSI s. instrument, sculă, unealtă, (înv. și reg.) sărsam, (reg.) sculeață, (Mold., Bucov. și Ban.) halat, (înv.) cinie, dichis. (~ pentru dulgherie.)

ustensilă dex

Intrare: ustensilă
ustensilă substantiv feminin