USTÁV s. v. indicație, prescripție, regulă.

ustáv (-vuri), s. n. – Prescripție a Bisericii. Sl. ustavŭ (Cihac, II, 441). – Der. ustavă, s. f. (Mold., dispoziție), din pol. ustawa (Tiktin). Cuvinte vechi.

ustáv s.n. (înv.) constituție ecleziastică; carte de reguli bisericești.

ustav n. constituțiune ecleziastică, regule bisericești. [Slav. USTAVŬ, decret].

ustáv n., pl. urĭ și e (vsl. ustavŭ, rus. -áv. V. răstav). Vechĭ. Regulament bisericesc.

ustav s. v. INDICAȚIE. PRESCRIPȚIE. REGULĂ.