ustá (-ále), s. f. – Administrator. Tc. usta (Șeineanu, II, 126), cf. alb., sb. usta. Sec. XVIII, înv.

ustá (-?, -át), vb. – A suspina. Lat. *oscĭtāre „a căsca” (Giuglea, Dacor., I, 252; REW 6111). Cuvînt slab documentat, ignorat de dicționare.

ustá f. (turc. usta). L. V. Vechĭ. Căpitan de ĭenicerĭ.