USCĂTORÍE, uscătorii, s. f. Instalație folosită la uscarea termică a unor produse agricole, industriale, casnice etc.; local, încăpere în care se află o asemenea instalație. ♦ Spec. Cameră sau grup de camere servind la uscarea rufelor. – Uscător + suf. -ie.

USCĂTORÍE, uscătorii, s. f. Instalație specială pentru uscatul unor produse agricole, industriale, casnice etc.; local, încăpere în care se află o asemenea instalație. ♦ Spec. Încăpere (special amenajată) pentru uscatul rufelor. – Uscător + suf. -ie.

USCĂTORÍE, uscătorii, s. f. Instalație în care se află aparate speciale pentru uscatul unor produse agricole, industriale etc.; local, cameră în care se află o asemenea instalație. Vedea... tot tumultul planetei cu porturi și hamali, cu hale imense... cu uscătorii de fructe și pepiniere de păstrăvi. C. PETRESCU, C. V. 119.

uscătoríe s. f., art. uscătoría, g.-d. art. uscătoríei; pl. uscătoríi, art. uscătoríile

uscătoríe s. f., art. uscătoría, g.-d. art. uscătoríei; pl. uscătoríi, art. uscătoríile

USCĂTORÍE s. (pop.) uscătoare.

USCĂTORÍE ~i f. 1) Instalație specială pentru uscarea unor materiale (fructe, cereale etc.). 2) Secție (pe lângă o întreprindere) înzestrată cu o asemenea instalație. 3) Încăpere rezervată (și special amenajată) pentru uscarea rufelor. /uscător + suf. ~ie

uscătoríe f. (d. uscat). Instalațiune (cuptor) de uscat poamele.

USCĂTORIE s. (pop.) uscătoare.