uscătoare definitie

16 definiții pentru uscătoare

USCĂTÓR, -OÁRE, uscători, -oare, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care usucă, care zvântă. 2. S. n. Aparat, mașină sau instalație folosită la uscarea artificială a unor materiale. 3. S. f. (Rar) Uscătorie. – Usca + suf. -ător.
USCĂTÓR, -OÁRE, uscători, -oare, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care usucă, care zvântă. 2. S. n. Aparat, mașină sau instalație care servește la uscarea artificială a unor materiale. 3. S. f. Uscătorie. – Usca + suf. -ător.
USCĂTOÁRE, uscătoare, s. f. Uscătorie. În etajul de jos erau atelierele de talpă, în al doilea, atelierul de negritură și sus, uscătoarea. ARDELEANU, D. 101.
USCĂTÓR2, -OÁRE, uscători, -oare, adj. Care usucă, zvîntă, zbicește.
USCĂTÓR1, uscătoare, s. n. Aparat, mașină sau instalație care servește la uscatul unor obiecte sau al unor produse agricole, industriale etc. ◊ Uscător de abur = aparat montat pe conductele de abur, pentru a extrage apa formată prin condensarea aburului în timpul circulației lui prin conducte. ♦ Mic aparat (folosit mai ales de coafori) pentru uscarea rapidă a părului spălat.
uscătoáre (uscătorie) (rar) s. f., g.-d. art. uscătórii; pl. uscătóri
uscătór2 (aparat) s. n., pl. uscătoáre
uscătór1 adj. m., pl. uscătóri; f. sg. și pl. uscătoáre
uscătoáre (uscătorie) s. f., g.-d. art. uscătórii; pl. uscătóri
uscătór (aparat) s. n., pl. uscătoáre
uscătór adj. m., pl. uscătóri; f. sg. și pl. uscătoáre
USCĂTOÁRE s. v. uscătorie.
USCĂTOÁRE ~óri f. v. USCĂTORIE. /a usca + suf. ~toare
USCĂTÓR2 ~oáre n. Aparat, mașină sau instalație pentru uscare. ~ cu foc. /a usca + suf. ~tor
USCĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care usucă; care zvântă. /a usca + suf. ~tor
uscătoare s. v. USCĂTORIE.

uscătoare dex

Intrare: uscător (adj.)
uscător 1 adj. adjectiv
Intrare: uscătoare
uscătoare 1 pl. -i substantiv feminin
uscătoare 2 pl. -e substantiv feminin
Intrare: uscător (aparat)
uscător 2 s.n. substantiv neutru