USCĂCIÓS, -OĂSĂ, uscăcioși, -oase, adj. 1. Care are un aspect uscat, care este lipsit de umezeală. 2. Slab, uscățiv. – Usca + suf. -ăcios.

USCĂCIÓS, -OÁSĂ, uscăcioși, -oase, adj. 1. Care are un aspect uscat, care este lipsit de umezeală. 2. Slab, uscățiv. – Usca + suf. -ăcios.

USCĂCIÓS, -OÁSĂ, uscăcioși, -oase, adj. Uscat; (despre persoane) slab, uscățiv. Dar dintre toți, cel mai îndărătnic curtezan și mai fără noroc era Iancu, un tînăr nalt și uscăcios. GANE, N. I 105. Măru roșu și frumos, Badea nalt și uscăcios. HODOȘ, P. P. 71.

uscăciós adj. m., pl. uscăcióși; f. uscăcioásă, pl. uscăcioáse

uscăciós adj. m., pl. uscăcióși; f. sg. uscăcioásă, pl. uscăcioáse

USCĂCIÓS adj. v. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv.

USCĂCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre terenuri) Care este lipsit de umezeală. 2) (despre timp, regiuni) Care se caracterizează prin secetă; fără precipitații; secetos. 3) rar (despre persoane) Care are corp format numai din mușchi și oase (fără nici un pic de grăsime); uscățiv. /a (se) usca + suf. ~ăcios

uscăcios a. care se usucă curând.

uscăcĭós, -oásă adj. (d. uscat). Secetos.

uscăcios adj. v. COSTELIV. JIGĂRIT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRĂPĂDIT. PRIZĂRIT. RĂPCIUGOS. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. USCAT. USCĂȚIV.