uscățiv definitie

10 definiții pentru uscățiv

USCĂȚÍV, -Ă, uscățivi, -e, adj. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Slab, uscat, costeliv. – Uscat2 + suf. -iv.
USCĂȚÍV, -Ă, uscățivi, -e, adj. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Slab, uscat, costeliv. – Uscat2 + suf. -iv.
USCĂȚÍV, -Ă, uscățivi, -e, adj. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Slab, costeliv. În vreme ce oamenii se frămîntau așa, Pavel Tunsu, un bărbat uscățiv, cu cap mic și cu ochi hrăpăreți, ginerele babei Ioana, se tocmea cu copilașul său, Costică. REBREANU, R. II 28. Scotoci uscățivul meu călugăr printre hribii rămași în traistă. HOGAȘ, M. N. 119. Uscățiv așa cum este, gîrbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic. EMINESCU, O. I 132. ♦ (Rar, despre plante sau părți ale lor) Fără frunze; gol, uscat. Vîntul tăios... smulgea ultimele frunze moarte, ciocnea ramurile uscățive unele de altele. DUMITRIU, N. 184.
uscățív adj. m., pl. uscățívi; f. uscățívă, pl. uscățíve
uscățív adj. m., pl. uscățívi; f. sg. uscățívă, pl. uscățíve
USCĂȚÍV adj. 1. v. slab. 2. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mârșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogârjit, (Mold. și Transilv.) pogârjit. (Vită ~.)
USCĂȚÍV ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care are corp format numai din mușchi și din oase (fără nici un pic de grăsime); costeliv. /uscat + suf. ~iv
uscățiv a. cam uscat, înalt și jigărit: uscățiv așa cum este EM.
uscățív, -ă adj. (d. uscat). Slab, dar sănătos: om uscățiv.
USCĂȚIV adj. 1. slab, slăbănog, slăbit, tras, (rar) slăbănogit, (pop.) pierit, (reg.) mîrcav, mîrced, (înv.) mișel, (fig.) supt. (O față ~.) 2. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mîrșav, rău, sec. secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.)

uscățiv dex

Intrare: uscățiv
uscățiv adjectiv