USCĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, uscăței, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui uscat2 (I). 2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (1). 3. S. f. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (2). – Uscat2 + suf. -el. – Uscățică: cu schimbare de sufix.

USCĂȚÉL, -ÍCĂ, uscaței, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui uscat2 (I). 2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (1). 3. S. f. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (2). – Uscat2 + suf. -el, -ică.

USCĂȚÉL, -ÍCĂ, uscăței, -le, adj. Diminutiv al lui uscat. Cucoana Savastița... o femeie mică, uscățică... smunci lui Andrei pălăria din mînă. HOGAȘ, H. 84.

uscățél adj. m., pl. uscățéi; f. uscățícă, pl. uscățéle

uscățél adj. m., pl. uscățéi; f. sg. uscățícă, pl. uscățéle