URZÓI, urzoaie, s. n. (Regional) Urzitoare (1). Harnică-i muierea mea, C-a pus pînza pe urzoi Și-a pus-o de-un an, de doi. MARIAN, S. 139.

URZÓI, urzoaie, s. n. (Reg.) Urzitor1. – Din urzi + suf. -oi.

URZÓI s. v. urzitor.

urzoi s. v. URZITOR.

urzói, urzoaie, (urzitor), s.n. – (reg.) Instrument folosit pentru a pregăti urzeala (țesătură) la războiul de țesut (Hotea, 2006). Stavile pe care se fixează tiara (Papahagi, 1925). Urzitor; dispozitiv de urzit (Bârlea, 1924): „Ea dă vina la urzoi / Că toată pânza-i lătunoi” (Bârlea, 1924, I: 96). Atestat și în Maram. din dreapta Tisei (Biserica Albă). – Din urzi + suf. -oi (MDA).

urzói, -oaie, (urzitor), s.n. – Instrument folosit pentru a pregăti urzeala (țesătură) la războiul de țesut (Hotea 2006). Stavile pe care se fixează tíara (Papahagi 1925). Urzitor (Bârlea 1924): „Ea dă vina la urzoi / Că toată pânza-i lătunoi*” (Bârlea 1924 I: 96). – Din urzi + -oi.