urzitor definitie

16 definiții pentru urzitor

URZITÓR, -OÁRE, urzitori, -oare, s. m. și f., urzitori, s. f. 1. S. m. și f. Persoană care urzește pânza. ♦ Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. 2. S. f., s. n. Mașină de urzit pânza. [Pl.: (2, n.) urzitoare] – Urzi + suf. -tor.
URZITÓR, -OÁRE, urzitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care urzește pânza. ♦ Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. 2. S. n., s. f. Mașină de urzit pânza. – Urzi + suf. -tor.
URZITOÁRE, urzitoare, s. f. 1. Unealtă cu care se urzește materialul textil; mașină de urzit. Urzitoarea, numită in Ardeal și in unele părți ale Moldovei de sus urzoi sau urzari, se așază în casă. PMFILE, I. C. 263. 2. (Rar) Ursitoare. Văd apoi zîne maestre și văd alte năluciri: Pe Zorilă și Murgilă, cari grăbesc să mi se culce La cele trei urzitoare, lîngă tău de lapte dulce. COȘBUC, P. II 138.
URZITÓR1, urzitoare, s. n. Mașină cu care se confecționează urzeli.
URZITÓR2, -OÁRE, urzitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care urzește pînza și întinde urzeala pe războiul de țesut. 2. Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. Fiind un om foarte ager – unul din cei mai deștepți urzitori de intrigi din țara și secolul său – el își asimilă oarecare cultură. IORGA, L. I 32. Pricep de unde vine această mișelească faptă. Urzitorul ei... este de față. NEGRUZZI, S. III 140.
urzitoáre2 (mașină) s. f., g.-d. art. urzitórii; pl. urzitóri
urzitór (bărbat) s. m., pl. urzitóri
urzitoáre (mașină) s. f., g.-d. art. urzitórii; pl. urzitóri
urzitór (persoană) s. m., pl. urzitóri
URZITÓR s. (TEXT.) (reg.) urzoi. (Cu ~ul se urzește tortul.)
URZITÓR s. v. complotist, conspirator, ctitor, fondator, întemeietor.
URZITÓR1 ~oáre n. Unealtă sau mașină de urzit. /a urzi + suf. ~tor
URZITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care lucrează la mașina de urzit. 2) Persoană care urzește pânza. 3) fig. Persoană care inițiază în taină acțiuni reprobabile; conspirator. /a urzi + suf. ~tor
urzitor m. cel ce urzește. ║ n. unealtă pe care se urzește tortul.
URZITOR s. (TEXT.) (reg.) urzoi. (Cu ~ se urzește tortul.)
urzitor s. v. COMPLOTIST. CONSPIRATOR. CTITOR. FONDATOR. ÎNTEMEIETOR.

urzitor dex

Intrare: urzitor, -oare (mașină)
urzitoare 1 pl. -i substantiv feminin
urzitoare 2 pl. -e substantiv feminin admite vocativul
urzitor 2 s.n. substantiv neutru
Intrare: urzitor (persoană)
urzitor 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin
urzitoare 2 pl. -e substantiv feminin admite vocativul