Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

URZIT├ôR, -O├üRE, urzitori, -oare, s. m. ╚Öi f., urzitori, s. f. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care urze╚Öte p├ónza. ÔÖŽ Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. 2. S. f., s. n. Ma╚Öin─â de urzit p├ónza. [Pl.: (2, n.) urzitoare] ÔÇô Urzi + suf. -tor.
URZIT├ôR, -O├üRE, urzitori, -oare, subst. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care urze╚Öte p├ónza. ÔÖŽ Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. 2. S. n., s. f. Ma╚Öin─â de urzit p├ónza. ÔÇô Urzi + suf. -tor.
URZITO├üRE, urzitoare, s. f. 1. Unealt─â cu care se urze╚Öte materialul textil; ma╚Öin─â de urzit. Urzitoarea, numit─â in Ardeal ╚Öi in unele p─âr╚Ťi ale Moldovei de sus urzoi sau urzari, se a╚Öaz─â ├«n cas─â. PMFILE, I. C. 263. 2. (Rar) Ursitoare. V─âd apoi z├«ne maestre ╚Öi v─âd alte n─âluciri: Pe Zoril─â ╚Öi Murgil─â, cari gr─âbesc s─â mi se culce La cele trei urzitoare, l├«ng─â t─âu de lapte dulce. CO╚śBUC, P. II 138.
URZIT├ôR1, urzitoare, s. n. Ma╚Öin─â cu care se confec╚Ťioneaz─â urzeli.
URZIT├ôR2, -O├üRE, urzitori, -oare, s. m. ╚Öi f. 1. Persoan─â care urze╚Öte p├«nza ╚Öi ├«ntinde urzeala pe r─âzboiul de ╚Ťesut. 2. Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. Fiind un om foarte ager ÔÇô unul din cei mai de╚Ötep╚Ťi urzitori de intrigi din ╚Ťara ╚Öi secolul s─âu ÔÇô el ├«╚Öi asimil─â oarecare cultur─â. IORGA, L. I 32. Pricep de unde vine aceast─â mi╚Öeleasc─â fapt─â. Urzitorul ei... este de fa╚Ť─â. NEGRUZZI, S. III 140.
urzitoáre2 (mașină) s. f., g.-d. art. urzitórii; pl. urzitóri
urzitoáre1 (femeie) s. f., g.-d. art. urzitoárei; pl. urzitoáre
urzit├│r (b─ârbat) s. m., pl. urzit├│ri
urzitoáre (mașină) s. f., g.-d. art. urzitórii; pl. urzitóri
urzitoáre (persoană) s. f., g.-d. art. urzitoárei; pl. urzitoáre
urzit├│r (persoan─â) s. m., pl. urzit├│ri
URZITÓR s. (TEXT.) (reg.) urzoi. (Cu ~ul se urzește tortul.)
URZITÓR s. v. complotist, conspirator, ctitor, fondator, întemeietor.
URZITÓR1 ~oáre n. Unealtă sau mașină de urzit. /a urzi + suf. ~tor
URZIT├ôR2 ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) m. ╚Öi f. 1) Persoan─â care lucreaz─â la ma╚Öina de urzit. 2) Persoan─â care urze╚Öte p├ónza. 3) fig. Persoan─â care ini╚Ťiaz─â ├«n tain─â ac╚Ťiuni reprobabile; conspirator. /a urzi + suf. ~tor
urzitor m. cel ce urze╚Öte. ÔĽĹ n. unealt─â pe care se urze╚Öte tortul.
URZITOR s. (TEXT.) (reg.) urzoi. (Cu ~ se urzește tortul.)
urzitor s. v. COMPLOTIST. CONSPIRATOR. CTITOR. FONDATOR. ÎNTEMEIETOR.

Urzitoare dex online | sinonim

Urzitoare definitie

Intrare: urzitor, -oare (mașină)
urzitoare 1 pl. -i substantiv feminin
urzitoare 2 pl. -e substantiv feminin admite vocativul
urzitor 2 s.n. substantiv neutru
Intrare: urzitor (persoan─â)
urzitor 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin
urzitoare 2 pl. -e substantiv feminin admite vocativul
Intrare: urzitoare (persoan─â)
urzitoare 2 pl. -e substantiv feminin admite vocativul
Intrare: urzitoare (ursitoare)
urzitoare 2 pl. -e substantiv feminin admite vocativul