Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 953496:

urzí, urzesc, vb. tranz. – A așeza urzeala: „D-ai ști țese și urzî / Cum te știi la joc suci...” (Memoria, 2001, 100). – Lat. ordire (= ordiri) „a începe; a țese, a toarce” (Șăineanu, Scriban; Densusianu, Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA).

Urzit dex online | sinonim

Urzit definitie