Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

44 defini╚Ťii pentru urzica

URZIC├ü, urz├şc, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) produce o usturime dureroas─â (╚Öi o irita╚Ťie) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante (ori animale) urticante. 2. Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. ÔÇô Din urzic─â.
URZ├ŹC─é, urzici, s. f. 1. Gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina ╚Öi frunzele acoperite cu peri urtican╚Ťi, folosite ├«n industria textil─â, ├«n medicin─â ╚Öi ├«n alimenta╚Ťie (Urtica); plant─â din acest gen. ÔŚŐ Compus: urzic─â-moart─â = plant─â erbacee medicinal─â cu flori ro╚Öii-purpurii (Lamium maculatum). 2. ╚Ües─âtur─â fabricat─â din fibrele urzicii (1), din care se confec╚Ťioneaz─â saci. 3. Compus: (Zool.) urzic─â-de-mare = nume dat unor specii de actinii ale c─âror tentacule sunt urticante. ÔÇô Lat. urdica (= urtica).
URZIC├ü, urz├şc, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) produce o usturime dureroas─â (╚Öi o b─â╚Öicare) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante (ori animale) urticante. 2. Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. ÔÇô Din urzic─â.
URZ├ŹC─é, urzici, s. f. 1. Gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina ╚Öi frunzele acoperite cu peri urtican╚Ťi, folosite ├«n industria textil─â, ├«n medicin─â ╚Öi ├«n alimenta╚Ťie (Urtica); plant─â din acest gen. ÔŚŐ Compus: urzic─â-moart─â = plant─â erbacee medicinal─â cu flori ro╚Öii-purpurii (Lamium maculatum). 2. ╚Ües─âtur─â fabricat─â din fibrele urzicii (1), din care se confec╚Ťioneaz─â saci. 3. Compus: (Zool.) urzic─â-de-mare = nume dat mai multor specii de actinii ale c─âror tentacule sunt urticante. ÔÇô Lat. urdica (= urtica).
URZIC├ü, urz├şc, vb. I. Tranz. 1. (Despre urzici, p. ext. despre alte plante) A produce prin atingere o usturime dureroas─â (╚Öi o b─â╚Öicare a pielii). Urzica... urzic─â ├«mprejuru-i pe c├«╚Ťi ├«i atinse. PANN, la TDRG. ÔŚŐ Intranz. Fig. ├Äncepuse s─â bat─â un v├«ntule╚Ť care cam urzica. La TDRG. ÔÖŽ (Despre persoane) A atinge cu o urzic─â sau, p. ext., cu alt─â plant─â, produc├«nd o usturime dureroas─â (╚Öi o b─â╚Öicare a pielii). Prind a o urzica pe m├«ni. MARIAN, NA. 270. ÔÖŽ Refl. A-╚Öi b─â╚Öica pielea (prin atingerea de urzici). S-a urzicat la picioare. 2. Fig. A ├«n╚Ťepa, a pi╚Öca cu vorba, a batjocori, a satiriza. Nu-i rostesc m├«r╚Öavul nume... Nici nu scriu aceste versuri ca s─â-l bat ori s─â-l urzic. MACEDONSKI, O. I 9. Satira... urzic├«nd pe cei demni de r├«s ╚Öi de reproba╚Ťiune... are o origin─â foarte veche. ODOBESCU, S. I 32.
URZ├ŹC─é, urzici, s. f. 1. Plant─â erbacee din familia urticaceelor, cu flori dioice, verzui, ├«n form─â de ciorchine, a╚Öezate la subsuoara frunzelor, cu tulpina ╚Öi frunzele acoperite cu peri urtican╚Ťi (Urtica dioica). ├Än toate p─âr╚Ťile se ├«ntind desi╚Öuri mari de bozii ╚Öi de urzici. VLAHU╚Ü─é, R. P. 107. ╚śi din... urzic─â mai fac un feli de p├«nz─â. CREANG─é, O. A. 299. Frunz─â verde de urzic─â, Prim─âvara-i noaptea mic─â. HODO╚ś, P. P. 54. Eu c─âma╚Öa i-am sp─âlat Cu urzici i-o am frecat. ALECSANDRI, P. P. 374. ÔŚŐ Compuse: (Bot.) urzic─â-moart─â = a) plant─â erbacee din familia labiatelor, cu flori mari ro╚Öii-purpurii; cre╚Öte prin locurile umede din p─âduri, tufi╚Öuri ╚Öi gr─âdini (La- mium); b) sugel; (Zool.) urzic─â-de-mare = animal marin a c─ârui ├«n╚Ťep─âtur─â provoac─â o irita╚Ťie a pielii (Actinia). 2. ╚Ües─âtur─â fabricat─â din fibrele urzicii (1), din care se confec╚Ťioneaz─â saci.
urzic├í (a ~) vb., ind. prez. 3 urz├şc─â
urz├şc─â s. f., g.-d. art. urz├şcii; pl. urz├şci
!urz├şc─â-de-m├íre (actinie) s. f., g.-d. art. urz├şcii-de-m├íre; pl. urz├şci-de-m├íre
!urz├şc─â-mo├írt─â (plant─â) s. f., g.-d. art. urz├şcii-mo├írte; pl. urz├şci-mo├írte
urzic├í vb., ind. prez. 1 sg. urz├şc, 3 sg. ╚Öi pl. urz├şc─â
urz├şc─â s. f., g.-d. art. urz├şcii; pl. urz├şci
urz├şc─â-de-m├íre s. f.
urz├şc─â-mo├írt─â s. f.
URZICÁ vb. v. bășica.
URZICÁ vb. v. ironiza, persifla, zeflemisi.
URZ├ŹC─é s. (BOT.) urzic─â chinezeasc─â (Boehmeria nivea) = ramie; urzic─â mic─â (Urtica urens) = (reg.) oie╚Öea, urzicea, urzic─â cr─âiasc─â, urzic─â iute; urzic─â moart─â = a) (Lamium purpureum) sugel, (reg.) ╚Ťiganc─â; b) (Lamium album) sugel alb, (reg.) fa╚Ťa-m├ó╚Ťei, urzic─â alb─â, urzic─â crea╚Ť─â.
URZICĂ ÁLBĂ s. v. sugel alb, urzică moartă.
URZICĂ CRĂIÁSCĂ s. v. urzică mică.
URZICĂ CREÁȚĂ s. v. sugel alb, urzică moartă.
URZICĂ IÚTE s. v. urzică mică.
URZIC─é-MO├üRT─é s. v. paracherni╚Ť─â.
URZ├ŹCI s. pl. v. mireas─â.
urz├şc─â (urzici), s. f. ÔÇô Plant─â din familia urticaceelor (Urtica dioica, U. urens). ÔÇô Mr. urdz├«ca, megl. urzic─â, istr. urzik─Ö. Lat. urtß┐Ĺca (Pu╚Öcariu 1840; REW 9090), cf. it. ortica, prov., cat., sp., port. ortiga, fr. ortie. Trecerea lui ti ÔÇ║ zi este anormal─â, totu╚Öi cf. abruz. ardica, sicil. firdica, arag. jordiga, (x)ordiga < lat. *urdica, care s-a vrut s─â se explice printr-o contaminare cu gr. ß╝Ç╬┤╬»¤░╬Ě ÔÇ×urzic─âÔÇŁ (Meyer-L├╝bke, ZRPh., VIII, 145; cf. Meyer, Alb. St., IV, 114), sau, mai pu╚Ťin probabil, cu ardere (Meyer-L├╝bke, Archiv., CLXVI, 59; cf. ├«mpotriv─â Corominas, III, 583). ÔÇô Der. urzica, vb. (a bate cu urzica); urzicar, s. n. (loc de urzici; s. m., fluture, Vannesa urticae); urzicea, s. f. (varietate, de urzic─â, Urtica urens); urzicu╚Ť─â, s. f. (verbin─â). Urzicariu, s. n. (Trans., cear╚Öaf) nu pare clar. ÔÇô Der. neol. urticarie, s. f., din fr. urticaire.
A URZIC├ü urz├şc tranz. 1) (despre plante urzic─âtoare sau al╚Ťi factori de acest gen) A supune unei senza╚Ťii de usturime (├«n urma atingerii de piele). 2) (despre persoane) A atinge cu o urzic─â (sau cu alt─â plant─â urzic─âtoare), produc├ónd usturime. 3) fig. (persoane) A ├«n╚Ťepa cu vorba; a ataca cu vorbe ustur─âtoare. /Din urzic─â
A SE URZIC├ü m─â urz├şc intranz. A sim╚Ťi usturime la atingerea cu urzicile. /Din urzic─â
URZ├ŹC─é ~ci f. 1) Plant─â cu tulpina erect─â, av├ónd frunze opuse, inegal din╚Ťate, acoperite (ca ╚Öi tulpina) de peri urtican╚Ťi, folosit─â ├«n industria textil─â, ├«n medicin─â ╚Öi ca aliment. ÔŚŐ ~-moart─â plant─â erbacee asem─ân─âtoare cu urzica, dar cu peri neurtican╚Ťi ╚Öi cu flori albe sau ro╚Öii-purpurii. 2) ╚Ües─âtur─â pentru saci, confec╚Ťionat─â din fibrele unei astfel de plante. [G.-D. urzicii] /<lat. urdica
urzic├á v. 1. a ├«n╚Ťepa cu urzici; 2. fig. a ├«n╚Ťepa cu vorba. [Tras din urzic─â].
urzic─â f. plant─â acoperit─â cu peri ├«n╚Ťep─âtori (Urtica dioica): urzicile tinere fierte sunt comestibile prim─âvara. [Lat. URTICA (schimbarea lui t ├«n z, sÔÇÖa f─âcut subt o influen╚Ť─â analogic─â (cf, sicilian ardicula, urzic─â, influen╚Ťat de no╚Ťiunea ├«nrudit─â arde)].
urz├şc, a -├í v. tr. (d. urzic─â). ├Än╚Ťep cu urzic─ş: nu umbla╚Ť─ş cu pic─şoarele goale, c─â v─â urzica╚Ť─ş! Fig. ├Ämpung cu vorba: vorba ce─şa ├«l urzicase r─â┼ş.
urz├şc─â f., pl. ─ş (lat. urtica, pop. *urdica, pin contaminare cu vgr. adike, urzic─â, sa┼ş cu verbu ard, arz─ş or─ş cu urzesc; it. ortica, dial. sud ardica ╚Öi ordica, pv. cat. sp. pg. ortiga, fr. ortie. V. urticarie). O buru─şan─â cu frunze din╚Ťate ╚Öi acoperite cu per─ş ├«n╚Ťep─âtor─ş (urtica di├│ica, V. dioic). Urzic─â marin─â, acalef─â. Urzic─â mic─â, o─şe╚Öea. Urzic─â moart─â, o buru─şan─â labiat─â care seam─ân─â cu urzica, dar nu ├«n╚Ťeap─â (l├ímium). Urzic─â neagr─â, buberic. ÔÇô Urzicile tinere se m─ân├«nc─â prim─âvara ca depurativ.
URZICA vb. a. (se) bășica, (pop.) a (se) piersica, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) coși. (S-a ~ pe mînă.)
urzica vb. v. IRONIZA. PERSIFLA. ZEFLEMISI.
URZIC─é s. (BOT.) urzic─â mic─â (Urtica urens) = (reg.) oie╚Öea, urzicea, urzic─â cr─âiasc─â, urzic─â iute; urzic─â moart─â = a) (Lamium purpureum) sugel, (reg.) ╚Ťiganc─â; b) (Lamium album) sugel alb, (reg.) fa╚Ťa-m├«╚Ťei, urzic─â alb─â, urzic─â crea╚Ť─â.
urzic─â alb─â s. v. SUGEL ALB. URZIC─é MOART─é.
urzic─â cr─âiasc─â s. v. URZIC─é MIC─é.
urzic─â crea╚Ť─â s. v. SUGEL ALB. URZIC─é MOART─é.
urzic─â iute s. v. URZIC─é MIC─é.
urzică moartă s. v. PARACHERNIȚĂ.
urzici s. pl. v. MIREAS─é.
URZ├ŹC─é, b. (Vr), < subst.
LAMIUM L., SUGEL, URZIC─é MOART─é, fam. Labiatae. Gem originar din Europa, Asia ╚Öi nordul Africii, cca 45 specii, erbacee, anuale sau perene, majoritatea cu tulpini patrunghiulare, cu frunze lipsite de stipele. Flori hermafrodite, caliciu cu 5 din╚Ťi, corol─â bilabiat─â, labiul superior boltit, cel inferior cu 2 lobi mici, laterali, uneori lipsesc, lobul mijlociu invers-cordiform, 14 sta- mine.
PLECTRANTHUS LÔÇÖHerit., URZIC─é INDIAN─é, fam, Labiatae. Gen originar din Africa de S, Asia, Australia, cca 12 specii, erbacee, mai rar lemnoase, cca 1 m ├«n─âl╚Ťime, aromatice. Frunze verzi, din╚Ťate, lipsite de stipele. Flori hermafrodite, neregulate, albastre, puternic mirositoare, apar la sf├«r╚Öitul verii, caliciu campanulat cu lacinii, corol─â cu tub cilindric, limbul bilabiat, 4 stamine dintre cacre 2 mai lungi, ovar superior format din 2 c├órpele divizate fiecare ├«n 2 loji false, uniloculare ╚Öi uniovulate. Fruct format din 4 nucule ├«nchise ├«n caliciu.
în urzici expr. nicăieri; aiurea.

Urzica dex online | sinonim

Urzica definitie

Intrare: urzic─â
urzic─â substantiv feminin
Intrare: urzica
urzica verb grupa I conjugarea I
Intrare: Urzic─â
Urzic─â
Intrare: urzic─â-de-mare
urzic─â-de-mare substantiv feminin
Intrare: urzic─â-moart─â
urzic─â-moart─â substantiv feminin