urzeală definitie

14 definiții pentru urzeală

URZEÁLĂ, urzeli, s. f. 1. Ansamblul firelor textile paralele montate în războiul de țesut, printre care se trece firul de bătătură pentru a se obține țesătura. 2. Fig. (Rar) Alcătuire, conformație, structură. 3. Fig. Intrigă, uneltire, complot. – Urzi + suf. -eală.
URZEÁLĂ, urzeli, s. f. 1. Ansamblul firelor textile paralele montate în războiul de țesut, printre care se petrece firul de bătătură pentru a se obține țesătura. 2. Fig. (Rar) Alcătuire, conformație, structură. 3. Fig. Intrigă, uneltire, complot. – Urzi + suf. -eală.
URZEÁLĂ, urzeli, s. f. 1. Ansamblul firelor textile montate în război, printre care se petrece firul de bătătură pentru a țese. Simina, fată harnică, se sculase des-de-dimineață, căci avea urzeală-n război, și la război hărnicia se măsoară cu cotul. SLAVICI, O. I 223. Surtucul lui... era mai mult urzeală decît bătătură. EMINESCU, N. 42. Covor de mătase, cu urzeala-n șase. TEODORESCU, P. P. 85. ◊ Fig. Grigore Vîrnav privi a doua oară prin urzeala florilor de gheață. GALAN, Z. R. 174. 2. Fig. (Rar) Alcătuire, conformație, structură.[Galileu] a dovedit... că toată urzeala lumii este întemeiată pe o neîntreruptă mișcare. ODOBESCU, S. III 319. 3. Fig. Intrigă, uneltire, conspirație, complot. Nebunul nu lucrase numai de capul lui... la mijloc fusese o urzeală. PAS, L. I 241.
urzeálă s. f., g.-d. art. urzélii; pl. urzéli
urzeálă s. f., g.-d. art. urzélii; pl. urzéli
URZEÁLĂ s. 1. textură, țesătură. (O stofă cu ~ deasă.) 2. (reg.) teară. (~ unei țesături.)
URZEÁLĂ s. v. alcătuire, complot, compoziție, conjurație, conspirație, economie, intrigă, mașinație, organizare, organizație, structură, uneltire.
URZEÁLĂ ~éli f. 1) v. A URZI. 2) Totalitate a firelor întinse în lungime pe războiul de țesut, printre care se trec transversal firele de bătătură pentru a obține țesătura. 3) fig. rar (despre opere de artă) Fel de aranjare a elementelor componente; compoziție; țesătură. 4) Acțiune reprobabilă pusă la cale în taină pentru a stârni vrajbă sau a zădărnici ceva; intrigă. [G.-D. urzelii] /a urzi + suf. ~eală
urzeală f. firele de tort, trebuincioase pentru a face bătătura pânzei.
urzeálă f., pl. elĭ. Teară, firele pe care se îndeasă bătătura pînzeĭ.
urzea s. v. ALCĂTUIRE. COMPLOT. COMPOZIȚIE. CONJURAȚIE. CONSPIRAȚIE. ECONOMIE. INTRIGĂ. MAȘINAȚIE. ORGANIZARE. ORGANIZAȚIE. STRUCTURĂ. UNELTIRE.
URZEA s. 1. textură, țesătură. (O stofă cu ~ deasă.) 2. (reg.) teară. (~ unei țesături.)
urzeálă, urzeli, s.f. – Totalitatea firelor urzite întinse pe stavilele războiului de țesut; téară, urzală de téară (Rozavlea) sau urzâtură (Berbești) (ALRRM, 1971: 511). – Din urzi + suf. -eală (DEX, MDA).
urzeálă, urzeli, s.f. – Totalitatea firelor urzite întinse pe stavilele războiului de țesut; téară, urzală de téară (atestat în Rozavlea) sau urzâtură (Berbești) (ALR 1971: 511). – Din urzi + -ală.

urzeală dex

Intrare: urzeală
urzeală substantiv feminin