urticarie definitie

15 definiții pentru urticarie

URTICÁRE s. f. v. urticarie.
URTICÁRIE, urticarii, s. f. Erupție cutanată, constituită din papule izolate ori confluente, însoțită de prurit. ♦ P. gener. (Pop.) Eczemă. [Var.: urticáre s. f.] – Din fr. urticaire.
URTICÁRE s. f. v. urticarie.
URTICÁRIE, urticarii, s. f. Boală care se manifestă prin apariția pe piele a unor bășicute de culoare roșie, însoțite de mâncărime. ♦ P. gener. (Pop.) Eczemă. [Var.: urticáre s. f.] – Din fr. urticaire.
URTICÁRIE s. f. Spuzeală sub forma unor bășicuțe de culoare roșie care apar pe piele, însoțite de o mîncărime puternică (și provenind de obicei dintr-o intoxicație) (v. blîndă); p. ext. nume dat impropriu eczemelor. Cazuri de urticarie asociate cu migrena. PARHON, O. A. I 255.
urticárie (-ri-e) s. f., art. urticária (-ri-a), g.-d. art. urticáriei; pl. urticárii, art. urticáriile (-ri-i-)
urticárie s. f. (sil. -ri-e), art. urticária (sil. -ri-a), g.-d. art. urticáriei; pl. urticárii, art. urticáriile (sil. -ri-i-)
URTICÁRIE s. (MED.) (pop.) blândă. (~ pe piele.)
URTICÁRE s.f. v. urticarie.
URTICÁRIE s.f. Boală alergică, manifestată prin erupția pe piele a unor bășicuțe însoțite de mâncărime. ♦ (P. ext.) Eczemă. [Gen. -iei, var. urticare s.f. / < fr. urticaire, cf. lat. urtica – urzică].
URTICÁRIE s. f. boală alergică prin erupția pe piele a unor bășicuțe însoțite de mâncărime. (< fr. urticaire)
URTICÁRIE f. Erupție de natură alergică, sub formă de bășici roșii sau albe, care produc mâncărime. [G.-D. urticariei; Sil. -ri-e] /<fr. urticaire
urticarie f. Med. blândă.
*urticárie f. (d. lat. urtica, urzică). Med. Blîndă, bubulițe roșiĭ micĭ și multe care apar pe pele și cauzează o mare mîncărime.
URTICARIE s. (MED.) (pop.) blîndă. (~ pe piele.)

urticarie dex

Intrare: urticarie
urticare substantiv feminin
urticarie substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e