10 definiții pentru urticant
URTICÁNT, -Ă, urticanți, -te,
adj. Care urzică, pișcă; usturător. – Din
fr. urticant. URTICÁNT, -Ă, urticanți, -te,
adj. Care urzică, pișcă; usturător. – Din
fr. urticant. URTICÁNT, -Ă, urticanți, -te,
adj. (Rar) Care urzică; usturător. Urzica este acoperită cu peri urticanți.
urticánt adj. m.,
pl. urticánți;
f. urticántă,
pl. urticánte
urticánt adj. m., pl. urticánți; f. sg. urticántă, pl. urticánte URTICÁNT adj. urzicător, usturător. (Plante ~.)
URTICÁNT, -Ă adj. (Rar) Care urzică; urzicător, usturător. [< fr. urticant].
URTICÁNT, -Ă adj. care provoacă usturime; urzicător, usturător. (< fr. urticant)
URTICÁNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care produce usturime; urzicător; usturător. Plantă ~tă. /<fr. urticant URTICANT adj. urzicător, usturător. (Plante ~.) Urticant dex online | sinonim
Urticant definitie