URTICÁNT, -Ă, urticanți, -te, adj. Care urzică, pișcă; usturător. – Din fr. urticant.

URTICÁNT, -Ă, urticanți, -te, adj. Care urzică, pișcă; usturător. – Din fr. urticant.

URTICÁNT, -Ă, urticanți, -te, adj. (Rar) Care urzică; usturător. Urzica este acoperită cu peri urticanți.

urticánt adj. m., pl. urticánți; f. urticántă, pl. urticánte

urticánt adj. m., pl. urticánți; f. sg. urticántă, pl. urticánte

URTICÁNT adj. urzicător, usturător. (Plante ~.)

URTICÁNT, -Ă adj. (Rar) Care urzică; urzicător, usturător. [< fr. urticant].

URTICÁNT, -Ă adj. care provoacă usturime; urzicător, usturător. (< fr. urticant)

URTICÁNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care produce usturime; urzicător; usturător. Plantă ~tă. /<fr. urticant

URTICANT adj. urzicător, usturător. (Plante ~.)