Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru ursuzenie

URSUZENIE s. f. (Rar) Atitudine moroc─ânoas─â, posac─â, neprietenoas─â; comportare de om ursuz; ursuzl├óc. ÔÇô Ursuz + suf. -enie.
URSUZ├ëNIE s. f. (Rar) Atitudine moroc─ânoas─â, posac─â, neprietenoas─â; comportare de om ursuz; ursuzl├óc. ÔÇô Ursuz + suf. -enie.
URSUZÉNIE s. f. (Rar) Atitudine, comportare de om ursuz. Ursuzenia ta a fost tălmăcită ca semn al oboselii. PAS, Z. I 267.
ursuz├ęnie (rar) (-ni-e) s. f., art. ursuz├ęnia (-ni-a), g.-d. ursuz├ęnii, art. ursuz├ęniei
ursuz├ęnie s. f. (sil. -ni-e), art. ursuz├ęnia (sil. -ni-a), g.-d. ursuz├ęnii, art. ursuz├ęniei
URSUZÉNIE s. v. morocăneală.
URSUZENIE s. morocăneală, posăcie, posomoreală, ursuzlîc, (rar) posăceală. (~ unui om prost dispus.)

Ursuzenie dex online | sinonim

Ursuzenie definitie

Intrare: ursuzenie
ursuzenie substantiv feminin (numai) singular
  • silabisire: -ni-e