URSUZENIE s. f. (Rar) Atitudine morocănoasă, posacă, neprietenoasă; comportare de om ursuz; ursuzlâc. – Ursuz + suf. -enie.

URSUZÉNIE s. f. (Rar) Atitudine morocănoasă, posacă, neprietenoasă; comportare de om ursuz; ursuzlâc. – Ursuz + suf. -enie.

URSUZÉNIE s. f. (Rar) Atitudine, comportare de om ursuz. Ursuzenia ta a fost tălmăcită ca semn al oboselii. PAS, Z. I 267.

ursuzénie (rar) (-ni-e) s. f., art. ursuzénia (-ni-a), g.-d. ursuzénii, art. ursuzéniei

ursuzénie s. f. (sil. -ni-e), art. ursuzénia (sil. -ni-a), g.-d. ursuzénii, art. ursuzéniei

URSUZÉNIE s. v. morocăneală.

URSUZENIE s. morocăneală, posăcie, posomoreală, ursuzlîc, (rar) posăceală. (~ unui om prost dispus.)