ursuzenie definitie

7 definiții pentru ursuzenie

URSUZENIE s. f. (Rar) Atitudine morocănoasă, posacă, neprietenoasă; comportare de om ursuz; ursuzlâc. – Ursuz + suf. -enie.
URSUZÉNIE s. f. (Rar) Atitudine morocănoasă, posacă, neprietenoasă; comportare de om ursuz; ursuzlâc. – Ursuz + suf. -enie.
URSUZÉNIE s. f. (Rar) Atitudine, comportare de om ursuz. Ursuzenia ta a fost tălmăcită ca semn al oboselii. PAS, Z. I 267.
ursuzénie (rar) (-ni-e) s. f., art. ursuzénia (-ni-a), g.-d. ursuzénii, art. ursuzéniei
ursuzénie s. f. (sil. -ni-e), art. ursuzénia (sil. -ni-a), g.-d. ursuzénii, art. ursuzéniei
URSUZÉNIE s. v. morocăneală.
URSUZENIE s. morocăneală, posăcie, posomoreală, ursuzlîc, (rar) posăceală. (~ unui om prost dispus.)

ursuzenie dex

Intrare: ursuzenie
ursuzenie substantiv feminin (numai) singular
  • silabisire: -ni-e