ursoaică definitie

12 definiții pentru ursoaică

URSOAÍCĂ, ursoaice, s. f. 1. Femela ursului; ursoaie (1). 2. (Reg.) Coș de sobă care trage fumul de la o sobă lăturalnică și îl transportă într-un coș mai mare; coș de nuiele lipite cu pământ, construit deasupra cuptorului, prin care iese fumul până la acoperiș; ursoaie (2). 3. (Reg.) Stâlp sau bârnă de susținere la o construcție; ursoaie (3). – Urs + suf. -oaică.
URSOÁICĂ, ursoaice, s. f. 1. Femela ursului; ursoaie (1). 2. (Reg.) Coș de sobă care trage fumul de la o sobă lăturalnică și îl transportă într-un coș mai mare; coș de nuiele lipite cu pământ, construit deasupra cuptorului, prin care iese fumul până la acoperiș; ursoaie (2). 3. (Reg.) Stâlp sau bârnă de susținere la o construcție; ursoaie (3). – Urs + suf. -oaică.
URSOÁICĂ2, ursoaice, s. f. (Popular) Ursitoare. Nu peste mult vor veni și ursoaicele și vor pune pe masă o mulțime de bani. PAMFILE, M. R. I 15.
URSOÁICĂ1, ursoaice, s. f. 1. Femela ursului; ursoaie. Gruia Dudău trage ursoaica de lanț. STANCU, D. 182. Ne-a împrăștiat furtuna tocmai cînd dăduserăm peste ursoaică. GALACTION, O. I 50. 2. Coș mai mic, care trage fumul de la o sobă lăturalnică și-i dă drumul într-un coș mai mare; coș de nuiele lipite cu pămînt, construit deasupra cuptorului, prin care trece fumul (v. ursoaie). Nu-i un hogeag; e o zidire piezișă care se cheamă «ursoaică» în Țara-de-Sus. SADOVEANU, F. J. 598. Văzui de departe fumul de la ursoaica caselor noastre. GANE, N. II 120. 3. Stîlp sau bîrnă de susținere la o clădire; ursoaie.
ursoáică s. f., g.-d. art. ursoáicei; pl. ursoáice
ursoáică s. f., g.-d. art. ursoáicei; pl. ursoáice
URSOÁICĂ s. (ZOOL.) (pop.) ursoaie. (~ e femela ursului.)
URSOÁICĂ ~ce f. 1) Femela ursului. 2) reg. Coș de sobă sau de cuptor pentru colectarea fumului produs la ardere și evacuarea lui prin hogeag. 3) Element de susținere, de sprijin (bârnă, stâlp) la o construcție. /urs + suf. ~oaică
ursoaică f. 1. femeiușca ursului; 2. sensuri tehnice: a) coșul din pod la casele țărănești; b) pl. stâlpii ce țin podul morii. [Pentru sensurile de sub 2, cf. urs].
ursoáĭcă (oaĭ o silabă) f., pl. e. Femeĭa ursuluĭ (numită și ursoaĭe. Cp. cu ghionoaĭe). Est ș. a. Partea de sus a „cahleĭ”, hornu gros al vetreĭ la casele de moda veche (Șez. 36, 35).
URSOAICĂ s. (ZOOL.) (pop.) ursoaie. (~ e femela ursului.)
ursoaică, ursoaice s. f. (intl.) 1. casă de bani. 2. iubită, amantă.

ursoaică dex

Intrare: ursoaică
ursoaică substantiv feminin admite vocativul