Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru ursitoare

URSIT├ôR, -O├üRE, ursitori, -oare, adj., s. f. (├«n supersti╚Ťii) 1. Adj. Care urse╚Öte. ÔÖŽ (Substantivat) Persoan─â considerat─â ca fiind menit─â s─â devin─â so╚Ť (sau so╚Ťie) cuiva; ursit (1). 2. S. f. (├«n mitologia popular─â rom├óneasc─â) Z├ón─â c─âreia i se atribuie rolul de a hot─âr├« sau a prezice soarta noului-n─âscut. 3. S. f. (├Änv.) Soart─â, destin; fatalitate. ÔÇô Ursi + suf. -tor.
URSIT├ôR, -O├üRE, ursitori, -oare, adj., s. f. (├Än credin╚Ťele ╚Öi basmele populare). 1. Adj. Care urse╚Öte. ÔÖŽ (Substantivat) Persoan─â considerat─â ca fiind predestinat─â s─â devin─â so╚Ť (sau so╚Ťie) cuiva; ursit (1). 2. S. f. Fiin╚Ť─â imaginar─â despre care se crede c─â are darul de a hot─âr├« soarta omului la na╚Ötere; ursit─â (3). 3. S. f. (├Änv.) Soart─â, destin; fatalitate. ÔÇô Ursi + suf. -tor.
URSITO├üRE, ursitoare, s. f. (├Än concep╚Ťiile mistice) 1. Fiin╚Ť─â imaginar─â despre care se crede c─â hot─âr─â╚Öte soarta omului, imediat dup─â na╚Öterea lui. Se vede c─â-l ursise ursitoarea s─â-i putrezeasc─â oasele ├«n p─âdurea Coto╚Ömanei. GALACTION, O. I 274. Dragul meu, nu s├«nt frumoas─â? Toate darurile firii Mi le-au dat la leag─ân daruri ursitoarele, zefirii. EFTIMIU, ├Ä. 106. Cununa ta de zile ╚Öi de visuri Au ├«mpletit-o rele ursitoare. GOGA, P. 30. A treia sear─â, c├«nd venir─â ursitoarele, se ├«nt├«mpl─â ca unchia╚Öul s─â fie de╚Ötept. ISPIRESCU, L. 97. 2. (├Änvechit) Soart─â, destin, ursit─â (1). A╚Öa mi-a fost ursitoarea sau planeta. GORJAN, H. II 69. Nou─â ani dac─â trecea... Ursitoarea se-mplinea, Feciora╚Öul se-ntorcea. TEODORESCU, P. P. 618. ÔÇô Pl. ╚Öi: ursitori (EMINESCU, N. 29).
URSIT├ôR, -O├üRE, ursitori, -oare, adj. (├Än concep╚Ťiile mistice) Care urse╚Öte, care hot─âr─â╚Öte dinainte soarta unei fiin╚Ťe sau a unui lucru. A╚Öa mi-a fost scris ├«n slovele ursitoare. MARIAN, NA. 62. ÔÖŽ (Substantivat) Persoan─â considerat─â ca fiind predestinat─â s─â fie so╚Ť sau so╚Ťie cuiva. Br├«u, br├«u╚Öorul meu, Arat─â-mi pe ursitorul meu, Care-i dat de dumnezeu, ├Än vis s─â-l visez, Aievea s─â-l v─âz. PMFILE, CR. 31. A╚Öa s─â nu poat─â Ursitorul meu f─âr─â mine, Cum umbl─â puiul dup─â clo╚Öc─â. P─éSCULESCU, L. P. 127.
URSITO├üRE, ursitoare, s. f. (├Än supersti╚Ťii) 1. Fiin╚Ť─â imaginar─â despre care se crede c─â are darul de a hot─âr├« soarta omului de la na╚Ötere. 2. (├Änv.) Soart─â, destin, ursit─â. [Pl. ╚Öi: ursitori] ÔÇô Din ursi + suf. -(i)toare.
ursitór adj. m., s. m., pl. ursitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ursitoáre
ursitór adj. m., s. m., pl. ursitóri; f. sg. și pl. ursitoáre
URSITO├üRE s. (MITOL. POP.) (pop.) ursit─â. (Dup─â credin╚Ťele populare, ~ele sunt trei z├óne.)
URSITOÁRE s. v. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.
URSITO├üRE ~ f. (├«n supersti╚Ťii) Fiin╚Ť─â imaginar─â, despre care se crede c─â poate hot─âr├« soarta omului la na╚Ötere. [G.-D. ursitoarei] /a ursi + suf. ~toare
URSIT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) (├«n supersti╚Ťii) Care urse╚Öte; care hot─âr─â╚Öte soarta cuiva sau a ceva dinainte. /a ursi + suf. ~tor
ursitoare f. cele trei zine ale destinului, cari (dup─â credin╚Ťa poporului), a treia zi dup─â na╚Ötere, vin ├«n cas─â ╚Öi menesc copilului soarta-i viitoare, bun─â sau rea, fericit─â sau nefericit─â. Ele sunt trei la num─âr: cea mare, Ursitoarea, toarce firul vie╚Ťii; cea mijlocie, Soarta, roste╚Öte p─â╚Ťaniile noului n─âscut; iar cea dÔÇÖa treia, Moartea, rupe firul vie╚Ťii.
ursito├íre f., pl. or─ş, ca privighetor─ş, ╚Öi ma─ş pu╚Ťin bine oare. Z├«n─â care, dup─â credin╚Ťa poporulu─ş, vine, ├«mpreun─â cu altele do┼ş─â, a tre─şa zi dup─â na╚Öterea unu─ş copil ╚Öi-─ş hot─âr─â╚Öte (urse╚Öte) soarta: se dep─ârteaz─â ursitorile din prejuru case─ş (VR. 1911, 11, 253, ╚Öi Do─şna, 2-3, 31, de 4 or─ş pl. ├«n or─ş). ÔÇô Romani─ş le numea┼ş parcae, ─şar Greci─ş moirai. Numele lor era┼ş: Clotho, Lachesis ╚Öi Atropos.
URSITOARE s. (pop.) ursit─â. (Dup─â credin╚Ťele populare, ~ele s├«nt trei z├«ne.)
ursitoare s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOART─é. URSIT─é. ZODIE.
ursit├│r, ursitori, ursitoare, s.m.f. ÔÇô (mag.) Vr─âjitor, pocitor, strigoi; cel ce soroce╚Öte, cu sensul de a fermeca; ursitor malefic (magia neagr─â a fost practicat─â, ├«n vechime, ├«n societatea tradi╚Ťional─â maramure╚Öean─â): ÔÇ×P─ântru str├ógoile celea, p─ântru ursitorile celea ce iau laptele de la marh─â...ÔÇŁ (Papahagi, 1925). ÔÇô Din ursi + suf. -tor (DEX, MDA).
ursit├│r, -i, -oare, s.m.f. ÔÇô Vr─âjitor, pocitor, strigoi; cel ce soroce╚Öte, cu sensul de a fermeca; ursitor malefic (magia neagr─â a fost practicat─â, ├«n vechime, ├«n societatea tradi╚Ťional─â maramure╚Öean─â): ÔÇ×P─ântru str├ógoile celea, p─ântru ursitorile celea ce iau laptele de la marh─â...ÔÇŁ (Papahagi 1925). ÔÇô Din ursi + -itor.

Ursitoare dex online | sinonim

Ursitoare definitie

Intrare: ursitor
ursitor adjectiv
Intrare: ursitoare
ursitoare 2 pl. -i substantiv feminin
ursitoare 1 pl. -e substantiv feminin