urodiníe s. f., art. urodinía, g.-d. urodiníi, art. urodiníei

urodiníe s. f., art. urodinía, g.-d. urodiníi, art. urodiníei

URODINÍE s.f. Micțiune dureroasă; durere la urinat. [< fr. urodynie, cf. gr. ouron – urină, odyne – durere].

URODINÍE s. f. micțiune dureroasă. (< fr. urodynie)

UR-, v. URO-1. □ ~emie (v. -emie), s. f., creștere patologică a cantității de uree sau de acid uric din sînge; ~hidroză (v. -hidroză), s. f., sudoare care conține multă uree; ~odinie (v. -odinie), s. f., micțiune dureroasă.