Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru urocordat

UROCORDÁT, urocordate, s. n. (Zool.) Tunicier. – Din fr. urocordes.
UROCORDÁT, urocordate, s. n. (Zool.) Tunicier. – Din fr. urocordés.
urocordát s. n., pl. urocordáte
urocordát s. n., pl. urocordáte
UROCORDÁT s. (ZOOL.) tunicier.
UROCORDÁTE s.n.pl. Tunicieri. [Sg. urocordat. / cf. it. urocordati, fr. urocordés < gr. oura – coadă, chorde – teacă].
UROCORDÁTE s. n. pl. încrengătură de cordate inferioare cu coardă dorsală numai în stare larvară și corpul învelit într-o tunică celulozică în formă de sac; tunicieri. (< fr. urocordés)
UROCORDÁT ~e n. (nume generic) Animal marin având corp bombat, cilindric, acoperit cu o tunică gelatinoasă; tunicier. /<fr. urocordés
UROCORDAT s. (ZOOL.) tunicier.
UROCORDÁTE (< fr.; {s} gr. oura „coadă” + khorde „maț, cârnat”) s. n. pl. Subfilum de animale marine din filumul cordate (ex. ascidiile) cu corpul în formă de sac sau de butoiaș, acoperit de o tunică protectoare gelatinoasă sau pieloasă și cu notocordul situat în regiunea codală la larvă, rareori prezent la adult (Urochordata); tunicieri, tunicate.

Urocordat dex online | sinonim

Urocordat definitie

Intrare: urocordat
urocordat substantiv neutru