Dicționare ale limbii române

O definiție pentru urnitură

urnitúră, urnituri, s.f. – (reg.) Casă veche, dărăpănată: „Apoi nu știu io atâtea, da’ mi se pare tare ciudat să vie domnii aceia mari, aici la noi și să le placă urniturile noastre” (Ana Bud, 72 ani; Breb, 2013). – Din urni + suf. -tură (MDA).

Urnitură dex online | sinonim

Urnitură definitie

Intrare: urnitură
urnitură
Creare CV Creare CV