URMIȘOÁRĂ, urmișoare, s. f. (Popular) Urmuliță. Ș-a dat peste-o urmișoară de fiară. Da nu-i de fiară, ci-i de căprioară. SEVASTOS, N. 169.

URMIȘOÁRĂ, urmișoare, s. f. (Pop.) Urmuliță. – Din urmă + suf. -iș-oară.