Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru urma╚Ö

URM├ü╚ś, -─é, urma╚Öi, -e, s. m. ╚Öi f. 1. Continuator al unei familii (considerat ├«n raport cu cei din genera╚Ťiile anterioare lui); descendent, odrasl─â. ÔÖŽ Mo╚Ötenitor (de bunuri materiale). 2. Succesor ├«ntr-o demnitate, ├«ntr-o func╚Ťie. 3. Continuator al unei opere, al unei tradi╚Ťii. ÔÇô Urm─â + suf. -a╚Ö.
URM├ü╚ś, -─é, urma╚Öi, -e, s. m. ╚Öi f. 1. Continuator al unei familii (considerat ├«n raport cu cei din genera╚Ťiile anterioare lui); descendent, odrasl─â. ÔÖŽ Mo╚Ötenitor (de bunuri materiale). 2. Succesor ├«ntr-o demnitate, ├«ntr-o func╚Ťie. 3. Continuator al unei opere, al unei tradi╚Ťii. ÔÇô Urm─â + suf. -a╚Ö.
URM├ü╚ś, -─é, urma╚Öi, -e, s. m. ╚Öi f. 1. Continuator al unei familii (considerat ├«n raport cu cei din genera╚Ťiile anterioare); mo╚Ötenitor (al titlului, al averii). V. descendent. A luat cuv├«ntul ultimul urma╚Ö al lui Pu╚Ökin, un t├«n─âr pe care ├«l cunoscusem la Leningrad. STANCU, U.R.S.S. 171. Numai pe tine te am urma╚Ö ├«n toate bunurile mele. RETEGANUL, P. V 80. Ca m├«ne, poim├«ne te-i trezi c─â ai ├«mb─âtr├«nit ╚Öi nu-╚Ťi r─âm├«ne nici un urma╚Ö. CREANG─é, P. 154. 2. Fig. Continuator al unei opere, al unei tradi╚Ťii, persoan─â care a primit o mo╚Ötenire spiritual─â. 3. ├Änlocuitor, succesor ├«ntr-o demnitate (mai ales la scaunul domnesc). Rom├«nii, subt urma╚Öii lui Drago╚Ö, petrecu o via╚Ť─â primitiv─â. NEGRUZZI, S. I 271.
urmáș s. m., pl. urmáși
urmáș s. m., pl. urmáși
URM├ü╚ś s. 1. cobor├ótor, descendent, odrasl─â, progenitur─â, scobor├ótor, vi╚Ť─â, vl─âstar, (pop. ╚Öi fam.) pr─âsil─â, (├«nv. ╚Öi reg.) r─âm─â╚Öi╚Ť─â, (prin Transilv.) porodi╚Ť─â, (├«nv.) m─âr─âdic, rod, s─âm├ón╚Ť─â, semin╚Ťenie, semin╚Ťie, urm─âtor. (~ de domn.) 2. (la pl.) v. posteritate. 3. v. mo╚Ötenitor. 4. succesor. (~ la tron.) 5. v. continuator.
Urma╚Ö Ôëá predecesor
URM├ü╚ś ~─â (~i, ~e) m. ╚Öi f. 1) Persoan─â care descinde dintr-un neam sau dintr-o familie oarecare; descendent; cobor├ótor. 2) Copil care descinde dintr-o familie; progenitur─â. 3) Persoan─â care continu─â cauza cuiva. 4) Persoan─â care succed─â pe cineva ├«ntr-un post sau ├«ntr-o func╚Ťie; succesor. ~ul tronului. /urm─â + suf. ~a╚Ö
urmaș m. cel ce urmează cuiva: 1. succesor; 2. descendent.
urm├í╚Ö, -─â s. (d. urm─â). Succesor: urma╚Ö tat─âlu─ş s─â┼ş, urma╚Ö la tron. Descendent: elefantu e urma╚Öu mamutulu─ş.
URMA╚ś s. 1. cobor├«tor, descendent, odrasl─â, progenitur─â, scobor├«tor, vi╚Ť─â, vl─âstar, (pop. ╚Öi fam.) pr─âsil─â, (├«nv. ╚Öi reg.) r─âm─â╚Öi╚Ť─â, (prin Transilv.) porodi╚Ť─â, (├«nv.) m─âr─âdic, rod, s─âm├«n╚Ť─â, semin╚Ťenie, semin╚Ťie, urm─âtor. (~ de domn.) 2. (la pl.) descenden╚Ťi (pl.), posteritate, (├«nv.) m─âr─âdic. (Ce vor zice ~ no╚Ötri?) 3. (JUR.) mo╚Ötenitor, succesor, (livr.) erede, (├«nv. ╚Öi reg.) mo╚Önean, mo╚Ötean, (├«nv.) clironom, mo╚Öan, ocina╚Ö, ocin─âtoriu, urm─âtor. (Averea a revenit unicului ~.) 4. succesor. (~ la tron.) 5. continuator, succesor, (├«nv.) urm─âtor. (~ lui la catedr─â.)
URMA╚ś. Subst. Urma╚Ö, descendent, succesor, mo╚Ötenitor, continuator, cobor├«tor; progenitur─â, odrasl─â, vl─âstar (fig.), ml─âdi╚Ť─â (fig.), spi╚Ť─â; copii, nepo╚Ťi, str─ânepo╚Ťi. Mo╚Ötenitorul tronului, prin╚Ť mo╚Ötenitor, delfin. Elev, discipol, ├«nv─â╚Ť─âcel (fam.), ucenic. Posteritate, genera╚Ťiile viitoare, viitorime (├«nv.). Descenden╚Ť─â, mo╚Ötenire, filia╚Ťie, genealogie, origine. Spi╚Ťa neamului; arbore genealogic. Adj. Descendent, cobor├«tor; mo╚Ötenitor; succesoral. Vb. A fi urma╚Öul (cuiva), a urma (pe cineva), a succeda, a veni dup─â; a continua; a mo╚Öteni. A se trage din..., a cobor├« din..., a-╚Öi avea originea, a (se) cobor├« din..., a fi din os sf├«nt (din oase sfinte, din os de domn). V. copil─ârie, grade de rudenie, posterioritate, ╚Öcoal─â, viitor.
urma╚Öii lui Nicu Piele expr. band─â de ho╚Ťi.

Urmaș dex online | sinonim

Urmaș definitie

Intrare: urmaș
urmaș substantiv masculin