Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru urm─âritor

URM─éRIT├ôR, -O├üRE, urm─âritori, -oare, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care urm─âre╚Öte pe cineva (pentru a supraveghea, a prinde, a aresta). ÔÇô Urm─âri + suf. -tor.
URM─éRIT├ôR, -O├üRE, urm─âritori, -oare, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care urm─âre╚Öte pe cineva (pentru a supraveghea, a prinde, a aresta). ÔÇô Urm─âri + suf. -tor.
URM─éRIT├ôR, urm─âritori, s. m. Persoan─â care urm─âre╚Öte pe cineva (ca s─â-l prind─â, s─â-l supravegheze). Pe c├«nd se apropiau urm─âritorii, focuri de pu╚Öc─â sparser─â t─âcerea. DUMITRIU, V. L. 89. C├«nd se ├«n─âl╚Ťaser─â s─âne╚Ťile la spatele Vatamanului, cei ╚Öase urm─âritori se tr─âseser─â ├«nd─âr─ât. SADOVEANU, O. VII 39.
urm─ârit├│r s. m., pl. urm─ârit├│ri
urm─ârit├│r s. m., pl. urm─ârit├│ri
URMĂRITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care urmărește pe cineva (pentru a-l supraveghea sau a-l prinde). /a urmări + suf. ~tor

Urm─âritor dex online | sinonim

Urm─âritor definitie

Intrare: urm─âritor
urm─âritor substantiv masculin admite vocativul