URMĂRITÓR, -OÁRE, urmăritori, -oare, s. m. și f. Persoană care urmărește pe cineva (pentru a supraveghea, a prinde, a aresta). – Urmări + suf. -tor.

URMĂRITÓR, -OÁRE, urmăritori, -oare, s. m. și f. Persoană care urmărește pe cineva (pentru a supraveghea, a prinde, a aresta). – Urmări + suf. -tor.

urmăritoáre s. f., g.-d. art. urmăritoárei; pl. urmăritoáre

urmăritoáre s. f., g.-d. art. urmăritoárei; pl. urmăritoáre

URMĂRITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care urmărește pe cineva (pentru a-l supraveghea sau a-l prinde). /a urmări + suf. ~tor