Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru urm─ârit

URM─éR├Ź, urm─âresc, vb. IV. Tranz. 1. A merge, a se deplasa, a fugi dup─â cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ÔÖŽ A ╚Ťine pe cineva sub observa╚Ťie; a supraveghea. ÔÖŽ A face demersuri judiciare ├«mpotriva cuiva. 2. A se conduce dup─â un anumit principiu, dup─â o anumit─â concep╚Ťie c─âl─âuzitoare. 3. A ├«nso╚Ťi pe cineva sau ceva cu privirile, cu g├óndul. ÔÖŽ A privi ceva ├«n mi╚Öcare, ├«n desf─â╚Öurare. 4. Fig. A obseda, a chinui, a tortura. 5. A studia o problem─â, o tem─â, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic). ÔÖŽ A asculta cu aten╚Ťie o expunere oral─â, executarea unei compozi╚Ťii muzicale etc. 6. A avea drept scop, a tinde la... ÔÇô Urm─â + suf. -─âri.
URM─éR├ŹT, -─é, urm─âri╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care este c─âutat─â de organele judiciare, poli╚Ťiene╚Öti etc. (pentru o infrac╚Ťiune comis─â). ÔÇô V. urm─âri.
URM─éR├Ź, urm─âresc, vb. IV. Tranz. 1. A merge, a se deplasa, a fugi dup─â cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ÔÖŽ A ╚Ťine pe cineva sub observa╚Ťie; a supraveghea. ÔÖŽ A face demersuri judiciare ├«mpotriva cuiva. 2. A se conduce dup─â un anumit principiu, dup─â o anumit─â concep╚Ťie c─âl─âuzitoare. 3. A ├«nso╚Ťi pe cineva sau ceva cu privirile, cu g├óndul. ÔÖŽ A privi ceva ├«n mi╚Öcare, ├«n desf─â╚Öurare. 4. Fig. A obseda, a chinui, a tortura. 5. A studia o problem─â, o tem─â, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic). ÔÖŽ A asculta cu aten╚Ťie o expunere oral─â, executarea unei compozi╚Ťii muzicale etc. 6. A avea drept scop, a tinde la... ÔÇô Urm─â + suf. -─âri.
URM─éR├ŹT, -─é, urm─âri╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care este c─âutat─â de organele judiciare, poli╚Ťiene╚Öti etc. (pentru o infrac╚Ťiune comis─â). ÔÇô V. urm─âri.
URM─éR├Ź, urm─âresc, vb. IV. Tranz. 1. A se lua dup─â cineva, a merge (├«n ascuns) pe urmele cuiva (pentru a-i supraveghea mi╚Öc─ârile sau pentru a-l ajunge, a-l prinde). Se uit─â mereu ├«n urm─â s─â vad─â dac─â nu este urm─ârit. SAHIA, N. 94. M─â simt... cuprins de oboseala sufleteasc─â pe care o sim╚Ťi c├«nd, ├«ntr-un vis grozav, te-a urm─ârit un nebun. IONESCU-RION, C. 45. Se luase dup─â el ╚Öi c├«t colea ├«l urm─âri, p├«n─â ├«l ajunse. ISPIRESCU, L. 140. Tinere, ce plin de visuri urm─âre╚Öti vre o femeie, Pe c├«nd luna, scut de aur, str─âluce╚Öte prin alee. EMINESCU, O. I 159. ÔŚŐ (├Än contexte figurate) Mi-am legat de pasu-╚Ťi via╚Ťa mea trudit─â Te-am urm─ârit ca umbra. VLAHU╚Ü─é, O. A. 63. ÔŚŐ Refl. reciproc. Fig. Se zguduie tot domul... Pl├«nsori sf├«╚Öietoare, ├«mpinse de blestem, Se urm─âresc prin bolte. EMINESCU, O. I 94. ÔÖŽ A ╚Ťine sub observa╚Ťie, a supraveghea. De╚Öi nu se afla ├«ncadrat ├«n mi╚Öcarea revolu╚Ťionar─â, Turgheniev era urm─ârit ╚Öi supravegheat ├«n ceea ce publica. SADOVEANU, E. 235. ÔÖŽ A face demersuri judiciare ├«mpotriva cuiva. 2. A se ╚Ťine de o linie, de o urm─â, de o indica╚Ťie (pentru a nu pierde direc╚Ťia). C├«te zile nu pierdusem, noi ofi╚Ťerii tineri, cu h─âr╚Ťile dinainte, urm─ârind cu degetul conturul coastelor Asiei Mici. BART, S. M. 11. 3. A ├«nso╚Ťi (pe cineva sau ceva) cu privirea, cu g├«ndul (f─âr─â a se deplasa). C├«te un b─âtr├«n care st─âtea la fereastr─â ├«ntindea g├«tul ╚Öi ├«l urm─ârea cu ochii. DUMITRIU, N. 152. Cu ochii urm─âream mi╚Öc─ârile lucr─âtorilor. SADOVEANU, O. VIII 171. Pipirig, cu bra╚Ťele ├«ncruci╚Öate pe piept, ├«l urm─âre╚Öte din ochi. TOP├ÄRCEANU, P. 280. ÔŚŐ (Poetic) F─ât-Frumos mergea mereu, urm─ârind cu c├«ntecul dorul inimii lui. EMINESCU, N. 5. 4. Fig. A se ╚Ťine dup─â cineva ├«n mod sup─âr─âtor; a obseda. Viscolul nu se domoli multe zile. Muzica lui fioroas─â m─â urm─ârea ╚Öi-n somn. SADOVEANU, O. VIII 172. Am eu un g├«nd care m─â tot urm─âre╚Öte de mult. VLAHU╚Ü─é, la CADE. 5. A se ocupa de via╚Ťa, de activitatea, de manifest─ârile cuiva. ├Än anii mai t├«rzii, am urm─ârit pe c├«t am putut via╚Ťa lui Creang─â. SADOVEANU, E. 101. To╚Ťi camarazii urm─âresc cu interes prietenia mea cu ofi╚Ťerul ungur. CAMIL PETRESCU, U. N. 246. ÔÖŽ A se ocupa ├«n mod st─âruitor de o manifestare sau de o mi╚Öcare social─â, ╚Ötiin╚Ťific─â, politic─â. Urm─ârind cu aten╚Ťie presa, oamenii muncii cunosc mai bine roadele aplic─ârii experien╚Ťei ├«naintate ├«n diferite domenii. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2788. ÔÖŽ A studia, a examina. (Refl. pas.) Substan╚Ťele radioactive se urm─âresc cam de zece milioane de ori mai u╚Öor dec├«t cele stabile. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 2/1. ÔÖŽ A asculta o expunere oral─â (uneori compar├«nd cu textul scris). Urm─âre╚Öte conferin╚Ťa. 6. A avea drept scop, a se str─âdui pentru..., a tinde la... Politica extern─â a statelor din lag─ârul p─âcii ╚Öi socialismului, ├«n frunte cu Uniunea Sovietic─â, nu urm─âre╚Öte subjugarea sau cotropirea altor ╚Ť─âri. LUPTA DE CLAS─é, 1954, nr. 1, 11. El urm─âre╚Öte un interes cu dumneavoastr─â! SADOVEANU, P. M. 33. Tu nu vei urm─âri via╚Ťa vagabondant─â a slujbelor, nu-i a╚Öa? BOLINTINEANU, O. 406.
URM─éR├ŹT, -─é, urm─âri╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. Persoan─â pus─â sub urm─ârire. Urm─âritul a fost prins. CAMILAR, N. I 181.
urm─âr├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. urm─âr├ęsc, imperf. 3 sg. urm─âre├í; conj. prez. 3 s─â urm─âre├ísc─â
urm─âr├şt adj. m., s. m., pl. urm─âr├ş╚Ťi; adj. f., s. f. urm─âr├şt─â, pl. urm─âr├şte
urm─âr├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. urm─âr├ęsc, imperf. 3 sg. urm─âre├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. urm─âre├ísc─â
urm─âr├şt s. m., adj. m., pl. urm─âr├ş╚Ťi; f. sg. urm─âr├şt─â, pl. urm─âr├şte
URM─éR├Ź vb. 1. v. fug─âri. 2. v. spiona. 3. v. supraveghea. 4. v. obseda. 5. v. viziona. 6. v. asculta. 7. v. analiza. 8. v. examina. 9. v. aspira.
URM─éR├ŹT adj. v. obsedat.
A URM─éR├Ź ~├ęsc tranz. 1) (fiin╚Ťe) A ╚Ťine mereu ├«n c├ómpul vizual, merg├ónd pe urm─â. ~ ho╚Ťul. 2) A privi cu aten╚Ťie. ~ o emisiune. 3) (despre g├ónduri, sentimente, imagini etc.) A preocupa ├«n permanen╚Ť─â ╚Öi complet; a obseda; a st─âp├óni. 4) A supune unor observa╚Ťii (cu g├óndul); a examina. ~ cursul evenimentelor. 5) jur. (persoane sau fapte) A supune prevederilor legii. 6) A avea drept scop. ~ instituirea unui cenaclu. /urm─â + suf. ~─âri
urm─âr├Č v. 1. a alerga dup─â cineva cu inten╚Ťiunea de a-l ajunge: a urm─âri pe ho╚Ťi; 2. fig. a obseda, a persecuta: nenorocirea ├«l urm─âre╚Öte; 3. a observa de aproape: a urm─âri mi╚Öc─ârile inamicului; 4. fig. a asculta cu aten╚Ťiune spre a ├«n╚Ťelege: a urm─âri un ra╚Ťionament; 5. a c─âuta s─â ob╚Ťie: a urm─âri un post; 6. Jur. a proceda ├«n contra cuiva pe cale judiciar─â: nimeni nu poate fi urm─ârit dec├ót ├«n cazurile prev─âzute de lege.
urm─âr├ęsc v. tr. (d. urmare). M─â ╚Ťin dup─â cineva ca s─â-l ajung, s─â v─âd ce face or─ş s─â-l prind: poli╚Ťia urm─ârea un ho╚Ť, cavaleria urm─ârea du╚Ömanu risipit. Procedez contra cu─şva pe cale judiciar─â: port─ârelu ├«l urm─ârea cu sechestru. Observ (cu ochi─ş sa┼ş cu mintea): a urm─âri mi╚Öc─ârile du╚Ömanulu─ş, zboru unu─ş aeroplan, un ra╚Ťionament. V├«nez, ochesc, caut s─â ob╚Ťin: a urm─âri un post. Persecut: nenorocirea ├«l urm─ârea. Obsedez: m─â urm─âre╚Öte acest g├«nd.
URM─éRI vb. 1. a fug─âri, a h─âitui, (rar) a prigoni, (├«nv. ╚Öi reg.) a pripi, (prin Transilv.) a p─âfuga, a poteri. (L-a ~ p├«n─â la Vaslui.) 2. a iscodi, a observa, a p├«ndi, a spiona, (├«nv. ╚Öi pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (├«nv. ╚Öi reg.) a acera, a p─âzi. (├Äi ~ din umbr─â.) 3. a observa, a supraveghea. (├Äi ~ toate mi╚Öc─ârile.) 4. a chinui, a fr─âm├«nta, a obseda, a persecuta, a preocupa, a tortura, (fig.) a roade, a tiraniza. (├Äl ~ un g├«nd.) 5. a privi, a vedea, a viziona. (A ~ un film la televizor.) 6. a asculta, a audia. (~ cu aten╚Ťie expunerea.) 7. a analiza, a cerceta, a examina, a investiga, a studia, (livr.) a considera, (├«nv.) a medita, a privi, a socoti, (fig.) a explora, (├«nv. fig.) a sc─ârm─âna. (A ~ cauzele unui fenomen.) 8. a analiza, a cerceta, a examina, a m─âsura, a observa, a scruta, a studia, (pop.) a iscodi, (├«nv. ╚Öi reg.) a oglindi, (├«nv.) a cerca, a ispiti. (├Äl ~ cu aten╚Ťie.) 9. a aspira, a dori, a jindui, a n─âzui, a pofti, a pretinde, a r├«vni, a tinde, a ╚Ťinti, a visa, a viza, (rar) a st─ârui, (├«nv. ╚Öi reg.) a n─âsli, (reg.) a n─âduli, (prin Transilv. ╚Öi Mold.) a b─âr─âni, (├«nv.) a a╚Ťinti, a bate, a jelui, a n─âd─âjdui. (Nu ~ s─â fie un geniu.)
URMĂRIT adj. chinuit, frămîntat, obsedat, persecutat, torturat. (~ de o idee.)
CERTA AMITTIMUS, DUM INCERTA PETIMIUS (lat.) le pierdem pe cele sigure urm─ârind lucruri nesigure ÔÇô Plaut, ÔÇ×PseudolusÔÇŁ, 685.
A URM─éRI INSISTENT a lua la ochi, a se lipi ca asfaltul de flegm─â / ca mucii de chiuvet─â, a se ╚Ťine grap─â / scai (de cineva), a umbla cu limba scoas─â (dup─â ceva / cineva), a v├óna.
a urm─âri p├ón─â-n p├ónzele albe expr. a h─âitui; a ├«ncol╚Ťi.

Urm─ârit dex online | sinonim

Urm─ârit definitie

Intrare: urm─âri
urm─âri conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: urm─ârit (s.m.)
urm─ârit 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin
Intrare: urm─ârit (adj.)
urm─ârit 2 adj. adjectiv