Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru urluitoare

URLUITOÁRE, urluitori, s. f. Mașină cu care se urluiesc boabele sau turtele furajere de semințe oleaginoase. [Pr.: -lu-i-. – Var.: uruitoáre s. f.] – Urlui + suf. -toare.
URUITOÁRE s. f. v. urluitoare.
URLUITOÁRE, urluitori, s. f. Mașină cu care se urluiesc boabele sau turtele furajere de semințe oleaginoase. [Pr.: -lu-i-. - Var.: uruitoáre s. f.] – Urlui + suf. -toare.
URUITOÁRE s. f. v. urluitoare.
URLUITOÁRE, urluitori, s. f. Mașină care servește la urluirea boabelor furajere sau a turtelor de semințe oleaginoase. – Variantă: uruitoáre s. f.
URUITOÁRE s. f. v. urluitoare.
urluitoáre (-lu-i-) s. f., g.-d. art. urluitórii; pl. urluitóri
urluitoáre s. f., g.-d. art. urluitórii; pl. urluitóri
URLUITOÁRE ~óri f. Mașină pentru producerea urluielii; mașină de urluit. /a urlui + suf. ~toare

Urluitoare dex online | sinonim

Urluitoare definitie

Intrare: urluitoare
urluitoare substantiv feminin
uruitoare substantiv feminin