Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru urluitoare

URLUITO├üRE, urluitori, s. f. Ma╚Öin─â cu care se urluiesc boabele sau turtele furajere de semin╚Ťe oleaginoase. [Pr.: -lu-i-. ÔÇô Var.: uruito├íre s. f.] ÔÇô Urlui + suf. -toare.
URUITOÁRE s. f. v. urluitoare.
URLUITO├üRE, urluitori, s. f. Ma╚Öin─â cu care se urluiesc boabele sau turtele furajere de semin╚Ťe oleaginoase. [Pr.: -lu-i-. - Var.: uruito├íre s. f.] ÔÇô Urlui + suf. -toare.
URUITOÁRE s. f. v. urluitoare.
URLUITO├üRE, urluitori, s. f. Ma╚Öin─â care serve╚Öte la urluirea boabelor furajere sau a turtelor de semin╚Ťe oleaginoase. ÔÇô Variant─â: uruito├íre s. f.
URUITOÁRE s. f. v. urluitoare.
urluitoáre (-lu-i-) s. f., g.-d. art. urluitórii; pl. urluitóri
urluitoáre s. f., g.-d. art. urluitórii; pl. urluitóri
URLUITOÁRE ~óri f. Mașină pentru producerea urluielii; mașină de urluit. /a urlui + suf. ~toare

Urluitoare dex online | sinonim

Urluitoare definitie

Intrare: urluitoare
urluitoare substantiv feminin
uruitoare substantiv feminin