21 definiții pentru urluit
URLUÍ, urluiesc,
vb. IV.
Tranz. A măcina mare unele boabe de cereale pentru a face urluială. [
Var.:
urui vb. IV] – Din
magh. örölni. URLUÍT, -Ă, urluiți, -te,
adj. (Despre unele boabe de cereale) Măcinat mare, transformat în urluială. [
Var.:
uruít, -ă adj.] –
V. urlui. URUÍT, -Ă adj. v. urluit. URLUÍ, urluiesc,
vb. IV.
Tranz. A măcina mare unele boabe de cereale pentru a face urluială. [
Var.:
uruí vb. IV] – Din
magh. örölni. URLUÍT, -Ă, urluiți, -te,
adj. (Despre unele boabe de cereale) Măcinat mare, transformat în urluială. [
Var.:
uruít, -ă adj.] –
V. urlui. URUÍT, -Ă, adj. v. urluit. URLUÍ1, urluiesc,
vb. IV.
Tranz. A măcina porumbul, orzul, ovăzul etc. zdrobindu-le pentru a face urluială. – Variantă:
uruí vb. IV.
URLUÍ2, urluiesc,
vb. IV.
Refl. (Regional, despre clădiri, terenuri) A se prăbuși, a se surpa; a urla2. S-a urluit podul.
URLUÍT1, -Ă, urluiți, -te,
adj. (Despre cereale) Măcinat mare, prefăcut în urluială; zdrobit, fărîmat. – Variantă:
uruít, -ă adj. URLUÍT2, -Ă, urluiți, -te,
adj. Dărîmat, surpat, năruit;
fig. (despre persoane) bolnav de hernie;
p. ext. amețit, zăpăcit (de boală, de oboseală). Îi urluit de tot. ȘEZ. IX 145.
URUÍT, -Ă adj. v. urluit. urluí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. urluiésc,
imperf. 3
sg. urluiá;
conj. prez. 3 să urluiáscă
urluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urluiésc, imperf. 3 sg. urluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. urluiáscă urluí (-uésc, -ít), vb. – A măcina mare, a sfărîma. –
Var. hurlui.
Mag. örölni (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). –
Der. urluială (
var. hurluială),
s. f. (porumb sau cereale măcinate grosier, pentru vite).
A URLUÍ ~iésc tranz. (cereale) A măcina pentru urluială; a preface în urluială. /<ung. örölni urluì v. a măcina gros. [Ung. ÖRLÖNI, a măcina].
urluĭésc v. tr. (ung. örleni, a măcina). Macin gros, prefac în sfărmăturĭ: a urlui orzu. – Și
uruĭesc. Și
hurl-?
Urluit dex online | sinonim
Urluit definitie
Intrare: urlui (măcina)
urlui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
urui 1 uruiesc verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: urlui (dărâma)
urlui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: urluit (măcinat)
Intrare: urluit (dărâmat)