urluit definitie

4 intrări

21 definiții pentru urluit

URLUÍ, urluiesc, vb. IV. Tranz. A măcina mare unele boabe de cereale pentru a face urluială. [Var.: urui vb. IV] – Din magh. örölni.
URLUÍT, -Ă, urluiți, -te, adj. (Despre unele boabe de cereale) Măcinat mare, transformat în urluială. [Var.: uruít, -ă adj.] – V. urlui.
URUÍ2 vb. IV v. urlui.
URUÍT, -Ă adj. v. urluit.
URLUÍ, urluiesc, vb. IV. Tranz. A măcina mare unele boabe de cereale pentru a face urluială. [Var.: uruí vb. IV] – Din magh. örölni.
URLUÍT, -Ă, urluiți, -te, adj. (Despre unele boabe de cereale) Măcinat mare, transformat în urluială. [Var.: uruít, -ă adj.] – V. urlui.
URUÍ2 vb. IV v. urlui.
URUÍT, -Ă, adj. v. urluit.
URLUÍ1, urluiesc, vb. IV. Tranz. A măcina porumbul, orzul, ovăzul etc. zdrobindu-le pentru a face urluială. – Variantă: uruí vb. IV.
URLUÍ2, urluiesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre clădiri, terenuri) A se prăbuși, a se surpa; a urla2. S-a urluit podul.
URLUÍT1, -Ă, urluiți, -te, adj. (Despre cereale) Măcinat mare, prefăcut în urluială; zdrobit, fărîmat. – Variantă: uruít, -ă adj.
URLUÍT2, -Ă, urluiți, -te, adj. Dărîmat, surpat, năruit; fig. (despre persoane) bolnav de hernie; p. ext. amețit, zăpăcit (de boală, de oboseală). Îi urluit de tot. ȘEZ. IX 145.
URUÍ2 vb. IV v. urlui1.
URUÍT, -Ă adj. v. urluit.
urluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urluiésc, imperf. 3 sg. urluiá; conj. prez. 3 să urluiáscă
urluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urluiésc, imperf. 3 sg. urluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. urluiáscă
urluí (-uésc, -ít), vb. – A măcina mare, a sfărîma. – Var. hurlui. Mag. örölni (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). – Der. urluială (var. hurluială), s. f. (porumb sau cereale măcinate grosier, pentru vite).
A URLUÍ ~iésc tranz. (cereale) A măcina pentru urluială; a preface în urluială. /<ung. örölni
urluì v. a măcina gros. [Ung. ÖRLÖNI, a măcina].
urluĭésc v. tr. (ung. örleni, a măcina). Macin gros, prefac în sfărmăturĭ: a urlui orzu. – Și uruĭesc. Și hurl-?
uruĭésc, V. urluĭesc.

urluit dex

Intrare: urlui (măcina)
urlui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
urui 1 uruiesc verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: urlui (dărâma)
urlui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: urluit (măcinat)
uruit adjectiv
urluit adjectiv
Intrare: urluit (dărâmat)
urluit adjectiv