Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

URLU├Ź, urluiesc, vb. IV. Tranz. A m─âcina mare unele boabe de cereale pentru a face urluial─â. [Var.: urui vb. IV] ÔÇô Din magh. ├Âr├Âlni.
URLU├ŹT, -─é, urlui╚Ťi, -te, adj. (Despre unele boabe de cereale) M─âcinat mare, transformat ├«n urluial─â. [Var.: uru├şt, -─â adj.] ÔÇô V. urlui.
URU├Ź2 vb. IV v. urlui.
URU├ŹT, -─é adj. v. urluit.
URLU├Ź, urluiesc, vb. IV. Tranz. A m─âcina mare unele boabe de cereale pentru a face urluial─â. [Var.: uru├ş vb. IV] ÔÇô Din magh. ├Âr├Âlni.
URLU├ŹT, -─é, urlui╚Ťi, -te, adj. (Despre unele boabe de cereale) M─âcinat mare, transformat ├«n urluial─â. [Var.: uru├şt, -─â adj.] ÔÇô V. urlui.
URU├Ź2 vb. IV v. urlui.
URU├ŹT, -─é, adj. v. urluit.
URLU├Ź1, urluiesc, vb. IV. Tranz. A m─âcina porumbul, orzul, ov─âzul etc. zdrobindu-le pentru a face urluial─â. ÔÇô Variant─â: uru├ş vb. IV.
URLU├Ź2, urluiesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre cl─âdiri, terenuri) A se pr─âbu╚Öi, a se surpa; a urla2. S-a urluit podul.
URLU├ŹT1, -─é, urlui╚Ťi, -te, adj. (Despre cereale) M─âcinat mare, pref─âcut ├«n urluial─â; zdrobit, f─âr├«mat. ÔÇô Variant─â: uru├şt, -─â adj.
URLU├ŹT2, -─é, urlui╚Ťi, -te, adj. D─âr├«mat, surpat, n─âruit; fig. (despre persoane) bolnav de hernie; p. ext. ame╚Ťit, z─âp─âcit (de boal─â, de oboseal─â). ├Äi urluit de tot. ╚śEZ. IX 145.
URU├Ź2 vb. IV v. urlui1.
URU├ŹT, -─é adj. v. urluit.
urlu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. urlui├ęsc, imperf. 3 sg. urlui├í; conj. prez. 3 s─â urlui├ísc─â
urlu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. urlui├ęsc, imperf. 3 sg. urlui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. urlui├ísc─â
urlu├ş (-u├ęsc, -├şt), vb. ÔÇô A m─âcina mare, a sf─âr├«ma. ÔÇô Var. hurlui. Mag. ├Âr├Âlni (Tiktin; G├íldi, Dict., 98). ÔÇô Der. urluial─â (var. hurluial─â), s. f. (porumb sau cereale m─âcinate grosier, pentru vite).
A URLU├Ź ~i├ęsc tranz. (cereale) A m─âcina pentru urluial─â; a preface ├«n urluial─â. /<ung. ├Âr├Âlni
urlu├Č v. a m─âcina gros. [Ung. ├ľRL├ľNI, a m─âcina].
urlu─ş├ęsc v. tr. (ung. ├Ârleni, a m─âcina). Macin gros, prefac ├«n sf─ârm─âtur─ş: a urlui orzu. ÔÇô ╚śi uru─şesc. ╚śi hurl-?
uru─ş├ęsc, V. urlu─şesc.

Urluit dex online | sinonim

Urluit definitie

Intrare: urlui (m─âcina)
urlui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
urui 1 uruiesc verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: urlui (dărâma)
urlui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: urluit (m─âcinat)
uruit adjectiv
urluit adjectiv
Intrare: urluit (dărâmat)
urluit adjectiv