urloi definitie

9 definiții pentru urloi

URLÓI, urloaie, s. n. (Pop.) Burlan. – Et. nec. Cf. urlă.
URLÓI, urloaie, s. n. (Pop.) Burlan. – Et. nec. Cf. urla.
URLÓI, urloaie, s. n. (Regional) Canal cilindric (de olane) prin care trece fumul din sobe în coș; burlan. Am ridicat dușamelele, am destupat urloaiele sobei, am scobit crăpăturile zidului: peste putință să dau de scrisoare. CARAGIALE, O. I 127. Codobaturile... se așterneau, în zborul lor iute, pe fața apei ș-apoi iarăși se ascundeau în cuiburile lor găurite ca niște urloaie într-acea coastă rîpoasă. ODOBESCU, S. I 140.
urlói (pop.) s. n., pl. urloáie
urlói s. n., pl. urloáie
URLÓI s. v. burlan.
urloiu n. olan. [Origină necunoscută].
urlóĭ n., pl. oaĭe (cp. cu urlă). Burlan, olan. Uluc la casă. Bz. Stup Trans. Horn. – Și hurlóĭ și urlúĭ. V. gurnă.
urloi s. v. BURLAN.

urloi dex

Intrare: urloi
urloi substantiv neutru