urlet definitie

10 definiții pentru urlet

ÚRLET, urlete, s. n. 1. Strigăt puternic și prelung scos de oameni sau de animale. ♦ Vorbă cu tonul foarte ridicat; strigăt. ♦ Plâns cu hohote, violent și zgomotos. ♦ Executare a unui cântec cu tonul foarte ridicat (și în mod nearmonios). ♦ Fig. Clocot, freamăt. 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii, de arme de foc etc.; vuiet. – Urla + suf. -et.
ÚRLET, urlete, s. n. 1. Strigăt puternic și prelung scos de oameni sau de animale. ♦ Vorbă cu tonul foarte ridicat; strigăt. ♦ Plâns cu hohote, violent și zgomotos. ♦ Executare a unui cântec cu tonul foarte ridicat (și în mod neplăcut pentru auz). ♦ Fig. Clocot, freamăt. 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii, de arme de foc etc.; vuiet. – Urla + suf. -et.
ÚRLET, urlete, s. n. 1. Strigăt puternic și prelung, scos de animale sau de oameni. Alexa slobozi un urlet dureros: Valeu! și căzu în brînci. SADOVEANU, O. VIII 228. Din sute de piepturi porni, ca la o comandă supremă, un urlet prelung de mulțumire. REBREANU, R. II 206. Auzii urletul unui lup, nu departe. BOLINTINEANU, O. 387. 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii, de arme de foc etc. Tresări înfiorată de un urlet asurzitor de sirenă. BART, E. 251. Surd vuia prin codri vîntul, brazii se-ndoiau de vînt, Urletul suna sinistru. COȘBUC, P. I 121. Urletul apei ne silește să vorbim tare. VLAHUȚĂ, R. P. 112. Începu a se auzi urletele tunurilor. BĂLCESCU, O. II 118.
úrlet s. n., pl. úrlete
úrlet s. n., pl. úrlete
ÚRLET s. 1. v. strigăt. 2. răcnet, strigăt, țipăt, zbierătură, zbieret, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere; ce sunt ~ele astea?)
ÚRLET ~e n. 1) Sunet prelung și răsunător (scos, mai ales, de animale). 2) peior. Vorbire răstită. 3) peior. Interpretare nearmonioasă a unei melodii. /a urla + suf. ~et
urlet n. 1. strigăt prelung al lupului și al câinelui; 2. fig. țipăt ascuțit și prelungit (de durere sau de mânie).
úrlet n., pl. e (d. a urla). Strigătu obișnuit al lupuluĭ, ĭar al cîneluĭ numaĭ cînd e trist. Fig. Urlet de durere, strigăt desperat de durere.
URLET s. 1. strigăt, țipăt, zbieret, (înv.) chemare, vreavă. (Încetează cu ~ele!) 2. răcnet, strigăt, țipăt, zbierătură, zbieret, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere; ce sînt ~ astea?)

urlet dex

Intrare: urlet
urlet substantiv neutru