urlător definitie

9 definiții pentru urlător

ÚRLĂTÓR, -OÁRE, urlători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care urlă sau care vuiește. 2. S. f. Pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte; p. ext. cascadă. – Urla + suf. -ător.
URLĂTÓR, -OÁRE, urlători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care urlă sau care vuiește. 2. S. f. Pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte; p. ext. cascadă. – Urla + suf. -ător.
URLĂTÓR, -OÁRE, urlători, -oare, adj. Care urlă, vuiește, produce zgomote puternice.
urlătór adj. m., pl. urlătóri; f. sg. și pl. urlătoáre
urlătór adj. m., pl. urlătóri; f. sg. și pl. urlătoáre
URLĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care urlă; care produce urlete. /a urla + suf. ~ător
urlător a. care urlă. ║ m. un fel de maimuță din pădurile Americei cu urletul spăimântător.
urlătór, -oáre adj. Care urlă. S. m. Un fel de maĭmuță din America. S. f., pl. orĭ. Loc unde urlă lupiĭ. Cascadă zgomotoasă.
urlătór s. m. (muz.) Solist de muzică ușoară care cântă foarte tare ◊ „E evident că D. A. și V.P. sunt doi exaltați ritmici, sau, cum se spune – între ghilimele – «urlători».Luc. 29 VII 67 p. 8 (din urla + -ător, după it. urlatore; DEX – alt sens)

urlător dex

Intrare: urlător
urlător adjectiv