URINÁ, urinez, vb. I. Intranz. A elimina urina din vezica urinară. – Din fr. uriner.

URINÁ, urinez, vb. I. Intranz. A elimina urina din vezica urinară. – Din fr. uriner.

URINÁ, urinez, vb. I. Intranz. A elimina urina din vezica urinară.

uriná (a ~) vb., ind. prez. 3 urineáză

uriná vb., ind. prez. 1 sg. urinéz, 3 sg. și pl. urineáză

INCONTINENȚĂ URINÁRĂ s. (MED.) enurezis.

URINÁ vb. (FIZIOL.) 1. a ieși, (pop.) a se pișa. 2. a se uda. (Copilul s-a ~ pe el.)

URINÁT s. urinare.

URINÁ vb. I. intr. A elimina urina din vezica urinară. [Cf. fr. uriner, lat. urinare].

URINÁ vb. intr. a elimina urina din vezica urinară. (< fr. uriner)

A URINÁ ~éz intranz. A elimina urină din vezica urinară; a se uda. /<fr. uriner

urinà v. a scoate urina.

*urinéz v. intr. (lat. urinare și -arĭ). Eliminez urina. V. piș.

URINA vb. (FIZIOL.) 1. a ieși, (pop.) a se pișa. 2. a se uda. (Copilul s-a ~ pe el.)

URINAT s. (FIZIOL.) urinare, (livr.) micțiune, (pop.) pișare, pișat, pișătură.

A URINA a da calu’ la apă, a-și da drumul pe el, a da mâna cu primarul, a se duce să dea un telefon / să ude trandafirii, a duce anaconda la apă, a face pipi / treabă mică, a lăsa udul, a se mura, a se pișa, a se pișorci, a se pișuli, a schimba uleiul, a se slobozi, a se ușura.